¹ Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne!
Ai adus^(A) înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
² ai iertat^(B) nelegiuirea poporului Tău,
³ i-ai acoperit toate păcatele. – (Oprire).
Ţi-ai abătut toată aprinderea
şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
⁴ Întoarce-ne^(C) iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre!
Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
⁵ În veci Te vei mânia^(D) pe noi?
În veci îţi vei lungi mânia?
⁶ Nu ne vei înviora^(E) iarăşi,
pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
⁷ Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta
şi dă-ne mântuirea Ta!
⁸ Eu voi^(F) asculta ce zice Dumnezeu, Domnul,
căci El^(G) vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui,
numai ei să^(H) nu cadă iarăşi în nebunie.
⁹ Da, mântuirea Lui este aproape^(I) de cei ce se tem de El,
pentru ca^(J) în ţara noastră să locuiască slava.
¹⁰ Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc,
dreptatea^(K) şi pacea se sărută.
¹¹ Credincioşia^(L) răsare din pământ,
şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.
¹² Domnul^(M) ne va da şi fericirea,
şi pământul^(N) nostru îşi va da roadele.
¹³ Dreptatea^(O) va merge şi înaintea Lui
şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui!