¹ Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca^(A) pe o turmă!
Arată-Te^(B) în^(C) strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
² Trezeşte-Ţi puterea, înaintea^(D) lui Efraim, Beniamin şi Manase,
şi vino în ajutorul nostru!
³ Ridică-ne^(E), Dumnezeule,
fă^(F) să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
⁴ Doamne, Dumnezeul oştirilor,
până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
⁵ Îi hrăneşti^(G) cu o pâine de lacrimi
şi-i adăpi cu lacrimi din plin.
⁶ Ne faci^(H) să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri
şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei.
⁷ Ridică-ne^(I), Dumnezeul oştirilor!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
⁸ Tu ai adus o^(J) vie din Egipt,
ai izgonit^(K) neamuri şi ai sădit-o.
⁹ Ai făcut^(L) loc înaintea ei,
şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
¹⁰ Munţii erau acoperiţi de umbra ei
şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
¹¹ Îşi întindea mlădiţele până la mare
şi lăstarii până^(M) la Râu.
¹² Pentru ce i-ai^(N) rupt gardul acum,
de-o jefuiesc toţi trecătorii?
¹³ O râmă mistreţul din pădure
şi o mănâncă fiarele câmpului.
¹⁴ Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăşi!
Priveşte^(O) din cer şi vezi! Cercetează via aceasta!
¹⁵ Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta
şi pe fiul, pe care Ţi^(P) l-ai ales!…
¹⁶ Ea este arsă de foc, este tăiată!
De^(Q) mustrarea Feţei Tale, ei pier!
¹⁷ Mâna Ta să fie^(R) peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
¹⁸ Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine.
Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău.
¹⁹ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne^(S) iarăşi!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!