¹ Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
² Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
³ Ei^(A) îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă^(B) vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
⁴ ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
⁵ Ei se^(C) îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic^(D): „Cine ne va vedea?”
⁶ Pun la cale nelegiuiri
şi zic^(E): „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
⁷ Dar^(F) Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
⁸ Limba lor le-a pricinuit căderea,
şi toţi cei ce-i văd clatină^(G) din cap.
⁹ Toţi^(H) oamenii sunt cuprinşi de frică,
şi mărturisesc^(I): „Iată ce a făcut Dumnezeu,”
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
¹⁰ Cel^(J) neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.