¹ Dumnezeule^(A), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
² Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i^(B) spărturile, căci se clatină!
³ Ai făcut^(C) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat^(D) cu un vin de amorţire.
⁴ Ai dat^(E) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
⁵ Pentru ca^(F) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
⁶ Dumnezeu a zis^(G) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi^(H) Sihemul^(I) şi voi măsura Valea^(J) Sucot.
⁷ Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim^(K) este tăria capului Meu,
iar Iuda^(L), toiagul Meu de cârmuire.
⁸ Moab^(M) este ligheanul în care Mă spăl;
peste^(N) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor^(O) strigă de bucurie din pricina Mea!”
⁹ Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
¹⁰ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai^(P) lepădat
şi nu^(Q) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
¹¹ Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic^(R).
¹² Cu Dumnezeu vom face^(S) isprăvi mari,
şi El va zdrobi^(T) pe vrăjmaşii noştri.