¹ Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
² Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă^(A) silnicia mâinilor voastre.
³ Cei răi sunt stricaţi încă din^(B) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
⁴ Au o otravă^(C) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide^(D) surde, care îşi astupă urechea,
⁵ care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
⁶ Dumnezeule, zdrobeşte-le^(E) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
⁷ Să se risipească^(F) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
⁸ Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca^(G) stârpitura unei femei!
⁹ Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl^(H) va lua vârtejul.
¹⁰ Cel^(I) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele^(J) în sângele celor răi.
¹¹ Şi^(K) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă^(L) pe pământ!”