Add parallel Print Page Options

Psalmul 55

Către mai-marele cântăreţilor.

De cântat pe instrumente cu coarde.

Un psalm al lui David

Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc(A) încoace şi încolo şi mă frământ
din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci(B) ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
Îmi tremură inima(C) în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
mă apucă frica şi groaza,
şi mă iau fiorii.
Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă(D) şi certuri;
10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12 Nu(E) un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică(F) împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate(G) de cruce şi prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună(H) cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
şi să se pogoare(I) de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17 Seara(J), dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea,
căci mulţi(K) mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care(L) din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire).
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun(M) mâna pe cei ce trăiau(N) în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele(O) lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi(P) soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu(Q) va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii(R) setoşi de sânge şi de înşelăciune nu(S) vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!