Psalmi 54-61
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 54
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu instrumente cu coarde.
O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău
şi fă-mi dreptate prin puterea Ta.
2 Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele.
3 Căci nişte străini(A) s-au sculat împotriva mea,
nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;
ei nu se gândesc la Dumnezeu.
4 Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul(B) este sprijinul sufletului meu!
5 Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei;
nimiceşte-i în(C) credincioşia Ta!
6 Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci(D) este binevoitor;
7 căci El mă izbăveşte din toate necazurile,
şi(E) cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
Psalmul 55
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc(F) încoace şi încolo şi mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci(G) ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima(H) în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
5 mă apucă frica şi groaza,
şi mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
7 Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
8 Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
9 Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă(I) şi certuri;
10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12 Nu(J) un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică(K) împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate(L) de cruce şi prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună(M) cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
şi să se pogoare(N) de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17 Seara(O), dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea,
căci mulţi(P) mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care(Q) din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire).
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun(R) mâna pe cei ce trăiau(S) în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele(T) lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi(U) soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu(V) va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii(W) setoşi de sânge şi de înşelăciune nu(X) vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Psalmul 56
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejarii depărtaţi”.
O cântare de laudă a lui David.
Făcută când l-au prins filistenii la Gat
1 Ai milă(Y) de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2 Toată ziua mă hărţuiesc(Z) potrivnicii mei;
sunt mulţi şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3 Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.
4 Eu mă voi lăuda cu(AA) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu
şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
5 Întruna ei îmi ating drepturile
şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6 Uneltesc(AB), pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că(AC) vor să-mi ia viaţa.
7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău.
Nu sunt ele(AD) scrise în cartea Ta?
9 Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de(AE) partea mea.
10 Eu mă voi lăuda cu(AF) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11 Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13 Căci mi-ai izbăvit sufletul de la(AG) moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina(AH) celor vii.
Psalmul 57
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul
1 Ai milă(AI) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la(AJ) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până(AK) vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care(AL) lucrează pentru mine.
3 El(AM) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă(AN) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va(AO) trimite bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai(AP) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă(AQ) este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te(AR) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei(AS) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
7 Inima mea este tare(AT), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete(AU)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda(AV) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci(AW) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
11 Înalţă-Te(AX) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Psalmul 58
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David
1 Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă(AY) silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricaţi încă din(AZ) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă(BA) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide(BB) surde, care îşi astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le(BC) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească(BD) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca(BE) stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl(BF) va lua vârtejul.
10 Cel(BG) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele(BH) în sângele celor răi.
11 Şi(BI) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă(BJ) pe pământ!”
Psalmul 59
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
1 Dumnezeule, scapă-mă(BK) de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2 Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3 Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la(BL) rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără(BM) să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4 Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te(BN), ieşi inaintea mea şi priveşte!
5 Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6 Se(BO) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7 Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii(BP);
căci zic: „Cine(BQ) aude?”
8 Dar Tu(BR), Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci(BS) Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese(BT) înainte,
Dumnezeu(BU) mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i(BV) ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
12 Gura lor păcătuieşte la fiecare(BW) vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13 Nimiceşte-i(BX) în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie!
Fă-i(BY) să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14 Se(BZ) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15 Umblă(CA) încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16 Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17 O, Tăria(CB) mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci(CC) Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Psalmul 60
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.
Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi
1 Dumnezeule(CD), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i(CE) spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut(CF) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat(CG) cu un vin de amorţire.
4 Ai dat(CH) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
5 Pentru ca(CI) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6 Dumnezeu a zis(CJ) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi(CK) Sihemul(CL) şi voi măsura Valea(CM) Sucot.
7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim(CN) este tăria capului Meu,
iar Iuda(CO), toiagul Meu de cârmuire.
8 Moab(CP) este ligheanul în care Mă spăl;
peste(CQ) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor(CR) strigă de bucurie din pricina Mea!”
9 Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai(CS) lepădat
şi nu(CT) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic(CU).
12 Cu Dumnezeu vom face(CV) isprăvi mari,
şi El va zdrobi(CW) pe vrăjmaşii noştri.
Psalmul 61
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn(CX) tare împotriva vrăjmaşului.
4 Aş(CY) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
să(CZ) alerg la adăpostul aripilor Tale.
5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Tu adaugi(DA) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea(DB) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
Psalmi 54-61
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 54
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat cu instrumente cu coarde.
O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău
şi fă-mi dreptate prin puterea Ta.
2 Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele.
3 Căci nişte străini(A) s-au sculat împotriva mea,
nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa;
ei nu se gândesc la Dumnezeu.
4 Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul(B) este sprijinul sufletului meu!
5 Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei;
nimiceşte-i în(C) credincioşia Ta!
6 Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci(D) este binevoitor;
7 căci El mă izbăveşte din toate necazurile,
şi(E) cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
Psalmul 55
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc(F) încoace şi încolo şi mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci(G) ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima(H) în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
5 mă apucă frica şi groaza,
şi mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
7 Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
8 Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
9 Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă(I) şi certuri;
10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12 Nu(J) un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică(K) împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate(L) de cruce şi prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună(M) cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
şi să se pogoare(N) de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17 Seara(O), dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea,
căci mulţi(P) mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care(Q) din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire).
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun(R) mâna pe cei ce trăiau(S) în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele(T) lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi(U) soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu(V) va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii(W) setoşi de sânge şi de înşelăciune nu(X) vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Psalmul 56
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejarii depărtaţi”.
O cântare de laudă a lui David.
Făcută când l-au prins filistenii la Gat
1 Ai milă(Y) de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2 Toată ziua mă hărţuiesc(Z) potrivnicii mei;
sunt mulţi şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3 Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.
4 Eu mă voi lăuda cu(AA) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu
şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
5 Întruna ei îmi ating drepturile
şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6 Uneltesc(AB), pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că(AC) vor să-mi ia viaţa.
7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău.
Nu sunt ele(AD) scrise în cartea Ta?
9 Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de(AE) partea mea.
10 Eu mă voi lăuda cu(AF) Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11 Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic.
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13 Căci mi-ai izbăvit sufletul de la(AG) moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina(AH) celor vii.
Psalmul 57
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul
1 Ai milă(AI) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la(AJ) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până(AK) vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care(AL) lucrează pentru mine.
3 El(AM) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă(AN) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va(AO) trimite bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai(AP) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă(AQ) este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te(AR) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei(AS) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
7 Inima mea este tare(AT), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete(AU)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda(AV) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci(AW) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
11 Înalţă-Te(AX) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Psalmul 58
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David
1 Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă(AY) silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricaţi încă din(AZ) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă(BA) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide(BB) surde, care îşi astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le(BC) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească(BD) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca(BE) stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl(BF) va lua vârtejul.
10 Cel(BG) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele(BH) în sângele celor răi.
11 Şi(BI) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă(BJ) pe pământ!”
Psalmul 59
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
1 Dumnezeule, scapă-mă(BK) de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2 Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3 Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la(BL) rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără(BM) să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4 Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te(BN), ieşi inaintea mea şi priveşte!
5 Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6 Se(BO) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7 Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii(BP);
căci zic: „Cine(BQ) aude?”
8 Dar Tu(BR), Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci(BS) Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese(BT) înainte,
Dumnezeu(BU) mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i(BV) ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
12 Gura lor păcătuieşte la fiecare(BW) vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13 Nimiceşte-i(BX) în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie!
Fă-i(BY) să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14 Se(BZ) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15 Umblă(CA) încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16 Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17 O, Tăria(CB) mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci(CC) Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Psalmul 60
Către mai-marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David spre învăţătură.
Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi
1 Dumnezeule(CD), ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i(CE) spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut(CF) pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat(CG) cu un vin de amorţire.
4 Ai dat(CH) celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
5 Pentru ca(CI) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6 Dumnezeu a zis(CJ) în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor,
voi împărţi(CK) Sihemul(CL) şi voi măsura Valea(CM) Sucot.
7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim(CN) este tăria capului Meu,
iar Iuda(CO), toiagul Meu de cârmuire.
8 Moab(CP) este ligheanul în care Mă spăl;
peste(CQ) Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor(CR) strigă de bucurie din pricina Mea!”
9 Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai(CS) lepădat
şi nu(CT) mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic(CU).
12 Cu Dumnezeu vom face(CV) isprăvi mari,
şi El va zdrobi(CW) pe vrăjmaşii noştri.
Psalmul 61
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat pe instrumente cu coarde.
Un psalm al lui David
1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine,
un turn(CX) tare împotriva vrăjmaşului.
4 Aş(CY) vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău;
să(CZ) alerg la adăpostul aripilor Tale.
5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele,
Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
6 Tu adaugi(DA) zile la zilele împăratului:
lungească-i-se anii pe vecie!
7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu!
Fă ca bunătatea(DB) şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău
şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.