Add parallel Print Page Options

11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele,
că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, care dau(A) numele lor la ţări întregi.
12 Dar omul pus în(B) cinste nu dăinuieşte,
ci este ca dobitoacele care se taie.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere(C),
precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.

Read full chapter