Add parallel Print Page Options

Cu lacrimi(A) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare(B): „Unde este Dumnezeul tău?”
Mi-aduc aminte şi-mi vărs(C) tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam(D) în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
Pentru ce(E) te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte(F) în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Read full chapter