³ Lacrimile-mi sunt hrană
    zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
    „Unde este Dumnezeul tău?“

¹⁷ Să plângă preoţii, slujitorii Domnului,
    să plângă între portic şi altar
şi să zică: «Ai milă de poporul Tău, Doamne,
    şi nu-Ţi face moştenirea de ruşine
        sau de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
    ‘Unde este Dumnezeul lor?’»

¹⁰ Când va vedea duşmana mea lucrul acesta,
    va fi acoperită de ruşine,
ea, care-mi zicea:
    «Unde este Domnul, Dumnezeul tău?»
Ochii mei vor vedea căderea ei!
    Atunci ea va fi călcată în picioare
        ca noroiul de pe uliţe.