¹ Ferice de cel^(A) ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
² Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ
şi nu-l^(B) laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
³ Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă:
îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
⁴ Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi^(C) sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
⁵ Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
⁶ Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte^(D) neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău,
şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
⁷ Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea
şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
⁸ „Este atins rău de tot – zic ei –,
iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
⁹ Chiar^(E) şi acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea şi care^(F) mânca din pâinea mea,
ridică şi el călcâiul împotriva mea.
¹⁰ Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
¹¹ Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
¹² Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
şi m-ai^(G) aşezat pe vecie înaintea Ta.
¹³ Binecuvântat^(H) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Amin! Amin!