Psalmi 34-38

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Voi binecuvânta^(A) pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
² Să mi se laude^(B) sufletul în Domnul!
Să asculte cei^(C) nenorociţi şi să se bucure.
³ Înălţaţi^(D) pe Domnul, împreună cu mine.
Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
⁴ Eu am căutat^(E) pe Domnul şi mi-a răspuns:
m-a izbăvit din toate temerile mele.
⁵ Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie
şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
⁶ Când strigă un nenorocit^(F), Domnul aude
şi-l scapă din^(G) toate necazurile lui.
⁷ Îngerul^(H) Domnului tabără^(I) în jurul celor ce se tem de El
şi-i scapă din primejdie.
⁸ Gustaţi^(J) şi vedeţi ce bun este Domnul!
Ferice^(K) de omul care se încrede în El!
⁹ Temeţi-vă^(L) de Domnul voi, sfinţii Lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
¹⁰ Puii de leu^(M) duc lipsă şi li-i foame,
dar^(N) cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
¹¹ Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,
căci vă voi^(O) învăţa frica de Domnul.
¹² Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să aibă parte de zile fericite?
¹³ Fereşte-ţi limba de rău
şi buzele de^(P) cuvinte înşelătoare!
¹⁴ Depărtează-te^(Q) de rău şi fă binele;
caută^(R) pacea şi aleargă după ea!
¹⁵ Ochii^(S) Domnului sunt peste cei fără prihană
şi urechile Lui iau aminte la strigătele^(T) lor.
¹⁶ Domnul Îşi întoarce Faţa^(U) împotriva celor răi,
ca^(V) să le şteargă pomenirea de pe pământ.
¹⁷ Când strigă cei fără prihană, Domnul^(W) aude
şi-i scapă din toate necazurile lor.
¹⁸ Domnul este aproape^(X) de cei^(Y) cu inima înfrântă
şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
¹⁹ De multe^(Z) ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar^(AA) Domnul îl scapă totdeauna din ea.
²⁰ Toate oasele i le păzeşte,
ca niciunul^(AB) din ele să nu i se sfărâme.
²¹ Pe^(AC) cel rău îl omoară nenorocirea,
dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.
²² Domnul scapă^(AD) sufletul robilor Săi
şi niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.

¹ Apără-mă^(AE) Tu, Doamne, de potrivnicii mei,
luptă^(AF) Tu cu cei ce se luptă cu mine!
² Ia^(AG) pavăza şi scutul
şi scoală-Te să-mi ajuţi.
³ Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei!
Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!”
⁴ Ruşinaţi^(AH) şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi^(AI) şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!
⁵ Să fie^(AJ) ca pleava luată de vânt
şi să-i gonească îngerul Domnului!
⁶ Drumul să le fie întunecos^(AK) şi alunecos
şi să-i urmărească îngerul Domnului!
⁷ Căci mi-au întins^(AL) laţul lor, fără pricină, pe o groapă,
pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;
⁸ să-i ajungă^(AM) prăpădul pe neaşteptate,
să fie prinşi în laţul^(AN) pe care l-au întins,
să cadă în el şi să piară!
⁹ Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul;
se^(AO) va veseli de mântuirea Lui.
¹⁰ Toate^(AP) oasele mele vor zice: „Doamne, cine^(AQ) poate ca Tine
să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,
pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”
¹¹ Nişte martori^(AR) mincinoşi se ridică
şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
¹² Îmi întorc^(AS) rău pentru bine:
mi-au lăsat sufletul pustiu.
¹³ Şi eu, când^(AT) erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,
îmi smeream sufletul cu post
şi mă rugam^(AU) cu capul plecat la sân.
¹⁴ Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;
cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
¹⁵ Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng;
se strâng fără ştirea mea^(AV), ca să mă batjocorească
şi mă sfâşie^(AW) neîncetat.
¹⁶ Scrâşnesc^(AX) din dinţi împotriva mea,
împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
¹⁷ Doamne, până când Te vei uita^(AY) la ei?
Scapă-mi sufletul din cursele lor,
scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de lei!
¹⁸ Şi eu Te voi lăuda^(AZ) în adunarea cea mare
şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
¹⁹ Să^(BA) nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi,
nici să^(BB) nu-şi facă semne cu ochiul cei ce^(BC) mă urăsc fără temei!
²⁰ Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
²¹ Îşi deschid^(BD) gura larg împotriva mea
şi zic: „Ha^(BE)! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”
²² Doamne, Tu vezi^(BF). Nu^(BG) tăcea!
Nu Te depărta^(BH) de mine, Doamne!
²³ Trezeşte-Te şi scoală-Te^(BI) să-mi faci dreptate!
Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
²⁴ Judecă-mă^(BJ) după^(BK) dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,
ca să^(BL) nu se bucure ei de mine!
²⁵ Să^(BM) nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”
Să nu zică: „L-am înghiţit^(BN)!”
²⁶ Ci să fie ruşinaţi^(BO) şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea!
Să se îmbrace^(BP) cu ruşine şi ocară cei ce se ridică^(BQ) împotriva mea!
²⁷ Să^(BR) se bucure şi să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea
şi să zică^(BS) neîncetat: „Mărit să fie Domnul,
care^(BT) vrea pacea robului Său!”
²⁸ Şi atunci limba^(BU) mea va lăuda dreptatea Ta,
în toate zilele va spune lauda Ta.

¹ Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu^(BV) este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
² Căci se măguleşte^(BW) singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
³ Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare^(BX);
nu mai vrea^(BY) să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
⁴ În aşternutul lui se gândeşte la răutate^(BZ),
stă pe^(CA) o cale care nu este bună
şi nu urăşte răul.
⁵ Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până^(CB) la ceruri
şi credincioşia Ta până la nori.
⁶ Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile^(CC) Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni^(CD) şi pe dobitoace!
⁷ Cât^(CE) de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc^(CF) fiii oamenilor adăpost.
⁸ Se^(CG) satură de belşugul Casei Tale
şi-i adăpi din şuvoiul^(CH) desfătărilor^(CI) Tale.
⁹ Căci^(CJ) la Tine este izvorul vieţii;
prin^(CK) lumina Ta vedem lumina.
¹⁰ Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste^(CL) cei ce Te cunosc
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită^(CM)!
¹¹ Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
¹² Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi şi^(CN) nu pot să se mai scoale.

¹ Nu^(CO) te mânia pe cei răi
şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
² căci sunt cosiţi iute, ca^(CP) iarba,
şi se vestejesc ca verdeaţa.
³ Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
⁴ Domnul să-ţi fie desfătarea^(CQ)
şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
⁵ Încredinţează-ţi^(CR) soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El, şi El va lucra,
⁶ El va^(CS) face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
⁷ Taci^(CT) înaintea Domnului şi nădăjduieşte^(CU) în El.
Nu^(CV) te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,
pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
⁸ Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu^(CW) te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
⁹ Fiindcă^(CX) cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni^(CY) ţara.
¹⁰ Încă^(CZ) puţină vreme şi cel rău nu va mai fi;
te vei^(DA) uita la locul unde era şi nu va mai fi.
¹¹ Cei^(DB) blânzi moştenesc ţara
şi au belşug de pace.
¹² Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit
şi^(DC) scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
¹³ Domnul^(DD) râde de cel rău,
căci vede că-i vine şi lui ziua^(DE).
¹⁴ Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,
ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.
¹⁵ Dar sabia^(DF) lor intră în însăşi inima lor
şi li se sfărâmă arcurile.
¹⁶ Mai^(DG) mult face puţinul celui neprihănit,
decât belşugul multor răi.
¹⁷ Căci braţele^(DH) celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.
¹⁸ Domnul^(DI) cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi
şi moştenirea lor ţine pe^(DJ) vecie.
¹⁹ Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în^(DK) zilele de foamete.
²⁰ Dar cei răi pier
şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni:
pier, pier ca^(DL) fumul.
²¹ Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi,
dar cel neprihănit^(DM) este milos şi dă.
²² Căci^(DN) cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt^(DO) nimiciţi.
²³ Domnul^(DP) întăreşte paşii omului
când Îi place calea lui;
²⁴ dacă se^(DQ) întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână.
²⁵ Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi^(DR) pâinea.
²⁶ Ci el totdeauna^(DS) este milos şi dă cu împrumut,
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
²⁷ Depărtează-te^(DT) de rău, fă binele,
şi vei dăinui pe vecie.
²⁸ Căci Domnul iubeşte^(DU) dreptatea
şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.
Totdeauna ei sunt sub paza Lui,
dar^(DV) sămânţa celor răi este nimicită.
²⁹ Cei^(DW) neprihăniţi vor stăpâni ţara
şi vor locui în ea pe vecie.
³⁰ Gura^(DX) celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
³¹ Legea^(DY) Dumnezeului său este în inima lui
şi nu i se clatină paşii.
³² Cel rău pândeşte^(DZ) pe cel neprihănit
şi caută să-l omoare.
³³ Dar Domnul nu-l^(EA) lasă în mâinile lui
şi nu-l osândeşte^(EB) când vine la judecată.
³⁴ Nădăjduieşte^(EC) în Domnul, păzeşte calea Lui,
şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara:
vei vedea pe cei răi nimiciţi.
³⁵ Am văzut^(ED) pe cel rău în toată puterea lui;
se întindea ca un copac verde.
³⁶ Dar când am trecut a doua oară, nu mai era^(EE) acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
³⁷ Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul^(EF) de pace are parte de moştenitori.
³⁸ Dar^(EG) cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii,
sămânţa celor răi este prăpădită.
³⁹ Scăparea^(EH) celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului^(EI).
⁴⁰ Domnul îi^(EJ) ajută şi-i izbăveşte;
îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că^(EK) se încred în El.

¹ Doamne^(EL), nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
² Căci săgeţile^(EM) Tale s-au înfipt în mine
şi mâna^(EN) Ta apasă asupra mea.
³ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio^(EO) vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.
⁴ Căci fărădelegile^(EP) mele se ridică deasupra capului meu,
ca o povară grea sunt^(EQ) prea grele pentru mine.
⁵ Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
⁶ Sunt gârbovit; peste măsură de istovit^(ER).
Toată ziua umblu^(ES) plin de întristare.
⁷ Căci o durere arzătoare^(ET) îmi mistuie măruntaiele,
şi n-a mai rămas nimic^(EU) sănătos în carnea mea.
⁸ Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem^(EV).
⁹ Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
¹⁰ Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte
şi lumina^(EW) ochilor mei nu mai este cu mine.
¹¹ Prietenii^(EX) şi cunoscuţii mei se depărtează^(EY) de rana mea
şi rudele mele stau^(EZ) deoparte.
¹² Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele^(FA),
cei ce-mi caută nenorocirea spun^(FB) răutăţi
şi toată ziua urzesc^(FC) la înşelătorii.
¹³ Iar eu^(FD) sunt ca un surd, n-aud;
sunt^(FE) ca un mut, care nu deschide gura.
¹⁴ Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
¹⁵ Doamne, în Tine nădăjduiesc^(FF);
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
¹⁶ Căci zic: „Nu îngădui să^(FG) se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească^(FH) împotriva mea, când mi se clatină piciorul^(FI)!”
¹⁷ Căci sunt aproape să cad
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
¹⁸ Îmi mărturisesc^(FJ) fărădelegea,
mă doare^(FK) de păcatul meu.
¹⁹ Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără^(FL) temei sunt mulţi la număr.
²⁰ Ei îmi întorc^(FM) rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că^(FN) eu urmăresc binele.
²¹ Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu^(FO) Te depărta de mine!
²² Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea^(FP) mea!