Add parallel Print Page Options

20 Tu(A) îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc,
îi(B) ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci Şi-a arătat în(C) chip minunat îndurarea faţă de mine:
parc-aş fi fost într-o(D) cetate întărită!
22 În(E) pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit(F) dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.

Read full chapter