¹ Te înalţ, Doamne, căci m-ai^(A) ridicat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure^(B) de mine.
² Doamne, Dumnezeule,
eu am strigat către Tine,
şi Tu m-ai vindecat^(C).
³ Doamne, Tu mi-ai ridicat^(D) sufletul din Locuinţa morţilor,
Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară^(E) în groapă.
⁴ Cântaţi^(F) Domnului, voi cei iubiţi de El,
măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!
⁵ Căci mânia Lui ţine numai o clipă^(G),
dar îndurarea Lui ţine toată^(H) viaţa:
seara vine plânsul,
iar dimineaţa^(I), veselia.
⁶ Când îmi mergea bine^(J), ziceam:
„Nu mă voi clătina niciodată!”
⁷ Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare,
dar Ţi-ai ascuns^(K) Faţa, şi m-am tulburat.
⁸ Doamne, eu am strigat către Tine
şi m-am rugat Domnului zicând:
⁹ „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă pogori în groapă?
Poate să Te laude ţărâna^(L)?
Poate ea să vestească credincioşia Ta?
¹⁰ Ascultă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!”
¹¹ Şi mi-ai prefăcut^(M) tânguirile în veselie,
mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie,
¹² pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută.
Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!