¹ Pentru ce se întărâtă^(A) neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
² Împăraţii pământului se răscoală
şi domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său^(B), zicând:
³ „Să le rupem^(C) legăturile
şi să scăpăm de lanţurile lor!”
⁴ Cel ce^(D) şade în ceruri râde^(E),
Domnul Îşi bate joc de ei.
⁵ Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
⁶ „Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, Muntele^(F) Meu cel sfânt.”
⁷ „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul.
Domnul Mi-a zis: ‘Tu^(G) eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
⁸ Cere-Mi^(H), şi-Ţi voi da neamurile de moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
⁹ Tu^(I) le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’.”
¹⁰ Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
¹¹ Slujiţi^(J) Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă, tremurând^(K).
¹² Daţi cinste^(L) Fiului, ca să nu Se mânie
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia^(M) Lui este gata să se aprindă!
Ferice^(N) de toţi câţi se încred în El!