Psalmi 17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
² Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
³ Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta^(A) noaptea,
dacă mă vei încerca^(B), nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
⁴ Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
⁵ paşii mei stau neclintiţi^(C) pe cărările Tale
şi nu mi se clatină picioarele.
⁶ Strig^(D) către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
⁷ Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată^(E), Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
⁸ Păzeşte-mă^(F) ca lumina ochiului,
ocroteşte-mă, la umbra^(G) aripilor Tale,
⁹ de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
¹⁰ Ei îşi închid^(H) inima,
au cuvinte semeţe^(I) în gură.
¹¹ Se ţin de paşii mei, mă înconjoară^(J) chiar,
mă pândesc ca^(K) să mă trântească la pământ.
¹² Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
¹³ Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia^(L) Ta!
¹⁴ Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care îşi au partea lor în viaţa aceasta^(M)
şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
¹⁵ Dar eu, în nevinovăţia^(N) mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura^(O) de chipul Tău.