Add parallel Print Page Options

Când(A) îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe(B) drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Aruncă-Ţi(C) ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni(D) nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu(E) eşti scăparea mea,
partea(F) mea de moştenire pe(G) pământul celor vii.”

Read full chapter