Psalmi 141

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Doamne, eu Te chem; vino degrabă^(A) la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
² Ca^(B) tămâia să fie rugăciunea^(C) mea înaintea Ta
şi ca^(D) jertfa de seară să fie ridicarea^(E) mâinilor mele!
³ Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
şi păzeşte uşa buzelor mele!
⁴ Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
şi^(F) să nu mănânc din ospeţele lor!
⁵ Lovească-mă cel^(G) neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
⁶ Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
⁷ Cum se brăzdează şi se spintecă pământul,
aşa ni se risipesc oasele la^(H) gura mormântului.
⁸ De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept^(I) ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
⁹ Păzeşte-mă de^(J) cursa pe care mi-o întind ei
şi de piedicile celor ce fac răul!
¹⁰ Să cadă^(K) cei răi în laţurile lor
în timp ce eu să scap!