Psalmi 126-130

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă^(A) visam.
² Atunci, gura^(B) ne era plină de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie.
Atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”
³ Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi,
şi de aceea suntem plini de bucurie.
⁴ Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război,
ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!
⁵ Cei^(C) ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
⁶ Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa
se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.

¹ Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba lucrează cei ce o zidesc;
dacă nu^(D) păzeşte Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzeşte.
² Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu
ca să mâncaţi^(E) o pâine câştigată cu durere,
căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.
³ Iată, fiii^(F) sunt o moştenire de la Domnul,
rodul^(G) pântecelui este o răsplată dată de El.
⁴ Ca săgeţile în mâna unui războinic,
aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.
⁵ Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!
Căci ei^(H) nu vor rămâne de ruşine
când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.

¹ Ferice de^(I) oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
² Căci^(J) atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale,
eşti fericit şi-ţi merge bine.
³ Nevastă-ta este ca^(K) o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi stau ca^(L) nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
⁴ Aşa este binecuvântat
omul care se teme de Domnul.
⁵ Să te binecuvânteze^(M) Domnul din Sion,
să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale
⁶ şi să vezi^(N) pe copiii copiilor tăi!
Pacea^(O) să fie peste Israel!

¹ Destul m-au asuprit din tinereţe^(P) –
s-o spună^(Q) Israel! –
² destul m-au asuprit din tinereţe,
dar nu m-au biruit.
³ Plugarii au arat pe spinarea mea,
au tras brazde lungi pe ea.
⁴ Domnul este drept:
El a tăiat funiile celor răi.
⁵ Să se umple de ruşine şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul!
⁶ Să fie ca iarba^(R) de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă!
⁷ Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea,
cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea
⁸ şi trecătorii nu zic:
„Binecuvântarea^(S) Domnului să fie peste voi!
Vă binecuvântăm în Numele Domnului!”

¹ Din fundul^(T) adâncului, Te chem, Doamne!
² Doamne, ascultă-mi glasul!
Să ia aminte urechile Tale
la glasul cererilor mele!
³ Dacă^(U) ai păstra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Doamne?
⁴ Dar la Tine este iertare^(V),
ca să fii temut^(W).
⁵ Eu nădăjduiesc^(X) în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte
şi aştept^(Y) făgăduinţa Lui.
⁶ Sufletul^(Z) meu aşteaptă pe Domnul,
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
⁷ Israele, pune-ţi nădejdea^(AA) în Domnul,
căci la^(AB) Domnul este îndurarea
şi la El este belşug de răscumpărare!
⁸ El^(AC) va răscumpăra pe Israel
din toate nelegiuirile lui.