¹ Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi^(A),
pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
² Oamenii îşi spun minciuni^(B) unii altora,
pe buze au lucruri linguşitoare^(C), vorbesc cu inimă prefăcută.
³ Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare,
limba care vorbeşte cu trufie^(D),
⁴ pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră,
căci buzele noastre sunt cu noi. Cine ar putea să fie stăpân peste noi?”
⁵ Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem,
„acum”, zice Domnul, „Mă scol^(E) şi aduc mântuire celor obijduiţi^(F)”.
⁶ Cuvintele Domnului sunt cuvinte^(G) curate,
un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori.
⁷ Tu, Doamne, îi vei păzi
şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
⁸ Pretutindeni mişună cei răi,
când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

¹ Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?
Până când^(H) Îţi vei ascunde Faţa de mine?
² Până când voi avea sufletul plin de griji
şi inima plină de necazuri în fiecare zi?
Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
³ Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă lumină^(I) ochilor mei, ca^(J) să n-adorm somnul morţii,
⁴ ca să nu zică^(K) vrăjmaşul meu: „L-am biruit!”
Şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.
⁵ Eu am încredere în bunătatea^(L) Ta,
sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale:
⁶ cânt Domnului,
căci mi-a făcut^(M) bine!

¹ Nebunul^(N) zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat^(O) oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
² Domnul^(P) Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
şi care să caute pe Dumnezeu.
³ Dar toţi^(Q) s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
⁴ Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea,
de mănâncă^(R) pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă^(S) pe Domnul?
⁵ Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
⁶ Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…
dar scăparea lui este Domnul^(T).
⁷ O, de^(U) ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când^(V) va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.

¹ Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi^(A),
pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
² Oamenii îşi spun minciuni^(B) unii altora,
pe buze au lucruri linguşitoare^(C), vorbesc cu inimă prefăcută.
³ Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare,
limba care vorbeşte cu trufie^(D),
⁴ pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră,
căci buzele noastre sunt cu noi. Cine ar putea să fie stăpân peste noi?”
⁵ Pentru că cei nenorociţi sunt asupriţi şi pentru că săracii gem,
„acum”, zice Domnul, „Mă scol^(E) şi aduc mântuire celor obijduiţi^(F)”.
⁶ Cuvintele Domnului sunt cuvinte^(G) curate,
un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori.
⁷ Tu, Doamne, îi vei păzi
şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
⁸ Pretutindeni mişună cei răi,
când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

¹ Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?
Până când^(H) Îţi vei ascunde Faţa de mine?
² Până când voi avea sufletul plin de griji
şi inima plină de necazuri în fiecare zi?
Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
³ Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă lumină^(I) ochilor mei, ca^(J) să n-adorm somnul morţii,
⁴ ca să nu zică^(K) vrăjmaşul meu: „L-am biruit!”
Şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.
⁵ Eu am încredere în bunătatea^(L) Ta,
sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale:
⁶ cânt Domnului,
căci mi-a făcut^(M) bine!

¹ Nebunul^(N) zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat^(O) oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
² Domnul^(P) Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
şi care să caute pe Dumnezeu.
³ Dar toţi^(Q) s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
⁴ Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea,
de mănâncă^(R) pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea,
şi nu cheamă^(S) pe Domnul?
⁵ Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
⁶ Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…
dar scăparea lui este Domnul^(T).
⁷ O, de^(U) ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când^(V) va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.