Psalmii 46-50

Nouă Traducere În Limba Română

¹ Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră,
    un ajutor Care nu lipseşte niciodată în necaz!
² De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar clătina pământul
    şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor,
³ chiar dacă i-ar vui şi i-ar fierbe apele
    şi s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munţii!Sela
⁴ Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
    Locul Sfânt al locuinţelor Celui Preaînalt.
⁵ Câtă vreme este Dumnezeu în mijlocul ei, ea nu se clatină;
    Dumnezeu îi vine în ajutor la fiecare revărsat al zorilor.
⁶ Neamurile se agită, regatele se clatină;
    când Îşi ridică El glasul, pământul se topeşte.

⁷ Domnul Oştirilor este cu noi,
    Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela
⁸ Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,
    prin care El a pustiit pământul!
⁹ El opreşte războaiele până la capătul lumii,
    zdrobeşte arcul, rupe lancea
        şi arde în foc carele^[b].
¹⁰ „Opriţi-vă şi recunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!
    Eu voi fi înălţat printre neamuri,
        voi fi înălţat pe pământ!“

¹¹ Domnul Oştirilor este cu noi,
    Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela

¹ Bateţi din palme, toate popoarele!
    Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!
² Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător;
    El este Mare Împărat peste întreg pământul!
³ El ne supune popoarele
    şi pune sub picioarele noastre neamurile.
⁴ El ne alege moştenirea,
    mândria lui Iacov, pe care l-a iubit.Sela
⁵ Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă,
    Domnul s-a înălţat în sunet de corn.
⁶ Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi!
    Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!
⁷ Dumnezeu este împăratul întregului pământ:
    cântaţi-I un maschil^[c]!
⁸ Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
    Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!
⁹ Nobilii popoarelor se adună
    împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam,
căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile^[d] pământului!
    El este preaînălţat!

¹ Mare este Domnul
    şi foarte vrednic de laudă,
        în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
²     Frumoasă înălţime,
        bucuria întregului pământ,
    ca înălţimile Ţafon^[e], aşa este muntele Sionului,
    cetatea^[f] marelui Împărat!
³ În palatele ei, Dumnezeu
    se face cunoscut ca fiind întăritura ei.

⁴ Iată că regii se adunaseră
    şi înaintaseră cu toţii,
⁵ dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
    s-au îngrozit şi au fugit.
⁶ Acolo i-a apucat frica,
    i-a cuprins durerea ca la naştere.
⁷ Le-ai făcut precum vântul de răsărit
    care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş^[g].
⁸ Ceea ce am auzit,
    am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
    în cetatea Dumnezeului nostru:
        Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
⁹ Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
    în mijlocul Templului Tău!
¹⁰ Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
    tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
        Dreapta Ta este plină de dreptate.
¹¹ Muntele Sionului se bucură
    şi satele lui Iuda se înveselesc
        din pricina judecăţilor Tale.

¹² Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
    număraţi-i turnurile!
¹³ Admiraţi-i fortificaţiile,
    străbateţi-i^[h] citadelele,
        ca să povestiţi generaţiei următoare!
¹⁴ Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
    El ne va conduce până la moarte!

¹ Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
    Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
² slabi şi puternici,
    bogaţi şi săraci împreună!
³ Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
    iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
⁴ Îmi voi pleca urechea la proverbe,
    îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.

⁵ De ce să mă tem în zilele rele,
    când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
⁶ a celor ce se încred în averile lor
    şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
⁷ Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
    nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
⁸ Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
    încât nu va putea plăti niciodată,
⁹ ca să trăiască veşnic
    şi să nu vadă groapa.

¹⁰ Se vede că şi înţelepţii mor,
    şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
        părăsindu-şi averile în folosul altora.
¹¹ Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie^[i]
    şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
        de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.^[j]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
    el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.^[k]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei^[l]
    şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
¹⁴ Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
    moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
    Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
        departe de locuinţa lor.
¹⁵ Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
    căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
¹⁶ Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
    când sporeşte bogăţia casei lui,
¹⁷ căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
    bogăţia lui nu se coboară după el.
¹⁸ Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
    chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
¹⁹ tot va merge la neamul părinţilor lui,
    care nu vor mai vedea lumina vreodată.

²⁰ Omul bogat şi fără pricepere
    se aseamănă cu vitele pentru tăiere.

¹ Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul,
    El vorbeşte şi cheamă pământul
        de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
² Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!
³     Dumnezeul nostru vine şi nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
    şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!
⁴ El cheamă cerurile de deasupra
    şi pământul, ca să-Şi judece poporul:
⁵ „Adunaţi-Mi credincioşii,
    pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
⁶ Cerurile mărturisesc dreptatea Lui,
    căci Dumnezeu este judecătorul.Sela
⁷ „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
    Israele, voi mărturisi împotriva ta:
        Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
⁸ Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
    nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
⁹ Nu voi lua viţei din ograda ta,
    nici ţapi din staulele tale,
¹⁰ căci ale Mele sunt toate vieţuitoarele pădurii
    şi vitele de pe o mie de dealuri.
¹¹ Eu cunosc toate înaripatele munţilor,
    şi toate făpturile câmpiei sunt ale Mele!
¹² Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
    căci a Mea este lumea cu tot ce cuprinde ea.
¹³ Mănânc Eu oare carnea taurilor
    sau beau Eu sângele ţapilor?
¹⁴ Adu-I ca jertfă lui Dumnezeu mulţumire
    şi împlineşte-ţi jurămintele faţă de Cel Preaînalt!
¹⁵ Cheamă-Mă în ziua necazului;
    Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“

¹⁶ Dumnezeu îi zice însă celui rău:

„Ce tot înşiri tu orânduirile Mele
    şi ai pe buze legământul Meu,
¹⁷ când tu urăşti mustrarea
    şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
¹⁸ Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el
    şi te însoţeşti cu cei ce comit adulter.
¹⁹ Dai drumul gurii la rele,
    limba ta urzeşte înşelăciunea.
²⁰ Vorbeşti împotriva fratelui tău cu care locuieşti
    şi pe fiul mamei tale arunci vina^[m].
²¹ Aşa ai făcut, iar Eu am tăcut.
    Ţi-ai închipuit că sigur Eu sunt ca tine,
        dar te voi mustra şi îţi voi pune totul în faţă^[n]!
²² Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu,
    ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!

²³ Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte
    şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu^[o]“.