Add parallel Print Page Options

Cu lacrimi(A) mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare(B): „Unde este Dumnezeul tău?”

Read full chapter

Lacrimile-mi sunt hrană
    zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
    „Unde este Dumnezeul tău?“

Read full chapter

10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi-mi zic neîncetat(A): „Unde este Dumnezeul tău?”

Read full chapter

10 Ca zdrobirea oaselor
    este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic mereu:
    „Unde este Dumnezeul tău?“

Read full chapter

10 Pentru ce(A) să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se ştie înaintea ochilor noştri, printre neamuri,
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!

Read full chapter

10 De ce să zică neamurile:
    „Unde le este Dumnezeul?“
Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră,
    răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!

Read full chapter

17 Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă(A) şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-Te(B) de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce(C) să se zică printre neamuri: ‘Unde este Dumnezeul lor?’ ”

Read full chapter

17 Să plângă preoţii, slujitorii Domnului,
    să plângă între portic şi altar
şi să zică: «Ai milă de poporul Tău, Doamne,
    şi nu-Ţi face moştenirea de ruşine
        sau de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
    ‘Unde este Dumnezeul lor?’»

Read full chapter