¹ Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta,
    au întinat Templul Tău cel sfânt
        şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!
² Au dat leşurile slujitorilor Tăi
    drept hrană păsărilor cerului
        şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.
³ Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa
    împrejurul Ierusalimului
        şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
⁴ Am fost de batjocura vecinilor noştri,
    de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.

⁵ Până când vei mai fi mânios, Doamne?
    Pentru totdeauna?
        Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
⁶ Revarsă-Ţi mânia peste neamurile
    care nu Te cunosc
şi peste regatele
    care nu cheamă Numele Tău,
⁷ căci l-au mâncat pe Iacov
    şi i-au nimicit locuinţa.
⁸ Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi^[a]!
    Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta,
        căci suntem foarte nenorociţi.
⁹ Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
    pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre
    din pricina Numelui Tău!
¹⁰ De ce să zică neamurile:
    „Unde le este Dumnezeul?“
Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră,
    răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
¹¹ Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor;
    prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei condamnaţi la moarte!
¹² Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit
    batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne!
¹³ Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale,
    Te vom lăuda mereu,
        vom vesti laudele Tale din generaţie în generaţie!