¹ Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
² Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc^(A) încoace şi încolo şi mă frământ
³ din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci^(B) ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
⁴ Îmi tremură inima^(C) în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
⁵ mă apucă frica şi groaza,
şi mă iau fiorii.
⁶ Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
⁷ Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
⁸ Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
⁹ Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă^(D) şi certuri;
¹⁰ zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
¹¹ răutatea este în mijlocul ei
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
¹² Nu^(E) un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi; nu potrivnicul meu se ridică^(F) împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
¹³ Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate^(G) de cruce şi prieten cu mine!
¹⁴ Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună^(H) cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
¹⁵ Să vină moartea peste ei
şi să se pogoare^(I) de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
¹⁶ Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
¹⁷ Seara^(J), dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
¹⁸ Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea,
căci mulţi^(K) mai sunt împotriva mea!
¹⁹ Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care^(L) din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire).
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
²⁰ Ei pun^(M) mâna pe cei ce trăiau^(N) în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
²¹ Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele^(O) lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
²² Încredinţează-ţi^(P) soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu^(Q) va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
²³ Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii^(R) setoşi de sânge şi de înşelăciune nu^(S) vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!