¹ Doamne^(A), nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
² Căci săgeţile^(B) Tale s-au înfipt în mine
şi mâna^(C) Ta apasă asupra mea.
³ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio^(D) vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.
⁴ Căci fărădelegile^(E) mele se ridică deasupra capului meu,
ca o povară grea sunt^(F) prea grele pentru mine.
⁵ Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
⁶ Sunt gârbovit; peste măsură de istovit^(G).
Toată ziua umblu^(H) plin de întristare.
⁷ Căci o durere arzătoare^(I) îmi mistuie măruntaiele,
şi n-a mai rămas nimic^(J) sănătos în carnea mea.
⁸ Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem^(K).
⁹ Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
¹⁰ Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte
şi lumina^(L) ochilor mei nu mai este cu mine.
¹¹ Prietenii^(M) şi cunoscuţii mei se depărtează^(N) de rana mea
şi rudele mele stau^(O) deoparte.
¹² Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele^(P),
cei ce-mi caută nenorocirea spun^(Q) răutăţi
şi toată ziua urzesc^(R) la înşelătorii.
¹³ Iar eu^(S) sunt ca un surd, n-aud;
sunt^(T) ca un mut, care nu deschide gura.
¹⁴ Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
¹⁵ Doamne, în Tine nădăjduiesc^(U);
Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
¹⁶ Căci zic: „Nu îngădui să^(V) se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească^(W) împotriva mea, când mi se clatină piciorul^(X)!”
¹⁷ Căci sunt aproape să cad
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
¹⁸ Îmi mărturisesc^(Y) fărădelegea,
mă doare^(Z) de păcatul meu.
¹⁹ Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără^(AA) temei sunt mulţi la număr.
²⁰ Ei îmi întorc^(AB) rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că^(AC) eu urmăresc binele.
²¹ Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu^(AD) Te depărta de mine!
²² Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea^(AE) mea!