Proverbe 8-9
Nouă Traducere În Limba Română
Chemarea Înţelepciunii
8 Nu strigă înţelepciunea?
Nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se opreşte pe înălţimi,
de-a lungul străzilor, la răspântii,
3 lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii,
la uşi, şi strigă cu voce tare:
4 „Oamenilor, către voi strig
şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5 O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;
proştilor, înţelegeţi priceperea!
6 Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!
Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7 Căci gura mea rosteşte adevărul,
iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput
şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint
şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele
şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa;
eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul.
Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa,
calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împăraţii
şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinţii
şi toţi nobilii care conduc pământul[a].
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăţie şi onoare,
belşug şi bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat;
profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptăţii,
pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.
22 Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile[b] Lui,[c]
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veşnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de aşezarea munţilor,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
şi a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui,
ca apele să nu treacă peste hotărârea[d] Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meşterul de lângă El
şi zi de zi aveam parte de desfătări,
jucând neîncetat în prezenţa Lui,
31 jucând pe întinderea pământului Lui
şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32 Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă!
Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi;
n-o ignoraţi!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele,
aşteptând la pragul uşii mele.
35 Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa
şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
36 Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur;
toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
Invitaţia Înţelepciunii şi a Prostiei
9 Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a ridicat[e] cei şapte stâlpi,
2 şi-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul
şi şi-a întins masa.
3 Şi-a trimis slujitoarele şi anunţă
de pe vârful înălţimilor oraşului:
4 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celor fără minte le spune:
5 „Veniţi să mâncaţi din pâinea mea
şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Părăsiţi căile nesăbuite şi veţi trăi!
Umblaţi pe calea priceperii!“
7 Cine încearcă să îndrepte un batjocoritor îşi atrage dispreţ[f],
iar cine mustră pe cel rău se răneşte singur.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască!
Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept!
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.
10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii,
şi cunoaşterea Celui Sfânt[g] este pricepere.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele
şi îţi vor spori anii vieţii.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“
13 Femeia „Prostie“[h] este gălăgioasă,
nesăbuită şi nu ştie nimic.
14 Ea stă la uşa casei ei,
pe un scaun, chiar în locul cel mai înalt al cetăţii,
15 ca să-i anunţe pe trecătorii
care merg drept pe calea lor:
16 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celui fără minte îi spune:
17 „Apele furate sunt dulci,
iar pâinea luată pe ascuns este delicioasă!“
18 Dar acela nu ştie că acolo sunt morţii
şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile Locuinţei Morţilor.
Footnotes
- Proverbe 8:16 Multe mss TM, LXX; cele mai multe mss TM: şi nobilii – toţi cei ce conduc cu dreptate
- Proverbe 8:22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu
- Proverbe 8:22 Sau: Domnul mă avea la începutul căii Lui
- Proverbe 8:29 Lit: gura
- Proverbe 9:1 LXX; MT: şi-a tăiat
- Proverbe 9:7 Sau: insulte
- Proverbe 9:10 Termenul ebraic este un plural, cel mai probabil de maiestate, cu referire la Dumnezeu, sau, cf. Tg., cu referire la sfinţi
- Proverbe 9:13 Sau: Femeia proastă
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.