Acum, fiilor, ascultaţi-mă
    şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.
Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei,
    nu te apropia de uşa locuinţei ei,
pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora
    şi anii tăi unui om nemilos,
10 pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
    şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,
11 iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu
    când carnea şi trupul ţi se vor istovi.
12 Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea!
    Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!
13 Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
    şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!
14 Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot
    în mijlocul adunării şi comunităţii.“

Read full chapter