Proverbele 1-9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

1 Pildele^(A) lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
² pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii,
pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
³ pentru^(B) căpătarea învăţăturilor de bun-simţ,
de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
⁴ ca să dea celor^(C) neîncercaţi agerime de minte,
tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă,
⁵ să asculte^(D) însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa,
şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă
⁶ pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc^(E).
⁷ Frica Domnului este începutul^(F) ştiinţei,
dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
⁸ Ascultă, fiule^(G), învăţătura tatălui tău
şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
⁹ Căci ele sunt o cunună^(H) plăcută pe capul tău
şi un lanţ de aur la gâtul tău.

¹⁰ Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească,
nu te^(I) lăsa câştigat de ei!
¹¹ Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi!
Haidem să întindem curse, ca să vărsăm^(J) sânge,
să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
¹² haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor,
şi întregi, ca^(K) pe cei ce se pogoară în groapă;
¹³ vom găsi tot felul de lucruri scumpe
şi ne vom umple casele cu pradă;
¹⁴ vei avea şi tu partea ta la fel cu noi,
o pungă vom avea cu toţii!” –
¹⁵ fiule, să nu porneşti la^(L) drum cu ei,
abate-ţi^(M) piciorul de pe cărarea lor!
¹⁶ Căci^(N) picioarele lor aleargă la rău
şi se grăbesc să verse sânge.
¹⁷ Dar degeaba se aruncă laţul
înaintea ochilor tuturor păsărilor,
¹⁸ căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor
şi sufletului lor îi întind ei laţuri.
¹⁹ Aceasta este soarta^(O) tuturor celor lacomi de câştig:
lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

²⁰ Înţelepciunea^(P) strigă pe uliţe,
îşi înalţă glasul în pieţe;
²¹ strigă unde e zarva mai mare,
la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
²² „Până când veţi iubi prostia, proştilor?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî nebunii ştiinţa?
²³ Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele!
Iată, voi turna^(Q) duhul meu peste voi,
vă voi face cunoscut cuvintele mele…
²⁴ Fiindcă^(R) eu chem, şi voi vă împotriviţi,
fiindcă îmi întind mâna, şi nimeni nu ia seama,
²⁵ fiindcă lepădaţi^(S) toate sfaturile mele
şi nu vă plac mustrările mele,
²⁶ de aceea şi^(T) eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire;
îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
²⁷ când vă va apuca groaza ca^(U) o furtună
şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej,
când vor da peste voi necazul şi strâmtorarea.
²⁸ Atunci^(V) mă vor chema, şi nu voi răspunde;
mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
²⁹ Pentru că au^(W) urât ştiinţa
şi n-au ales^(X) frica Domnului;
³⁰ pentru că n-au^(Y) iubit sfaturile mele
şi au nesocotit toate mustrările mele.
³¹ De aceea, se vor hrăni^(Z) cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu sfaturile lor.
³² Căci împotrivirea proştilor îi ucide
şi liniştea nebunilor îi pierde,
³³ dar cel ce^(AA) m-ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniştit^(AB) şi fără să se teamă de vreun rău.”

2 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra^(AC) cu tine învăţăturile mele,
² dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
³ dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere;
⁴ dacă o vei căuta^(AD) ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
⁵ atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
⁶ Căci^(AE) Domnul dă înţelepciune;
din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
⁷ El dă izbândă celor fără prihană,
dă un scut^(AF) celor ce umblă în nevinovăţie.
⁸ Ocroteşte cărările neprihănirii
şi păzeşte^(AG) calea credincioşilor Lui.
⁹ Atunci vei înţelege dreptatea, judecata,
nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

¹⁰ Căci înţelepciunea va veni în inima ta
şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
¹¹ chibzuinţa^(AH) va veghea asupra ta,
priceperea te va păzi,
¹² ca să te scape de calea cea rea,
de omul care ţine cuvântări stricate;
¹³ de cei ce părăsesc cărările adevărate,
ca să umble^(AI) pe drumuri întunecoase;
¹⁴ care se bucură^(AJ) să facă răul
şi îşi pun plăcerea^(AK) în răutate,
¹⁵ care^(AL) umblă pe cărări strâmbe
şi apucă pe drumuri sucite;
¹⁶ ca să te scape şi de nevasta^(AM) altuia,
de străina^(AN) care întrebuinţează vorbe ademenitoare;
¹⁷ care părăseşte^(AO) pe bărbatul tinereţii ei
şi uită legământul Dumnezeului ei.
¹⁸ Căci casa^(AP) ei pogoară la moarte
şi drumul ei duce la cei morţi:
¹⁹ niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce
şi nu mai găseşte cărările vieţii.
²⁰ De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine
şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
²¹ Căci oamenii^(AQ) fără prihană vor locui ţara
şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea,
²² dar cei răi^(AR) vor fi nimiciţi din ţară
şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

3 Fiule, nu uita învăţăturile mele
şi păstrează în inima^(AS) ta sfaturile mele!
² Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale
şi-ţi vor aduce multă pace^(AT).
³ Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia:
leagă-ţi-le^(AU) la gât,
scrie-le^(AV) pe tăbliţa inimii tale.
⁴ Şi astfel vei căpăta trecere^(AW) şi minte sănătoasă
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
⁵ Încrede-te^(AX) în Domnul din toată inima ta
şi nu^(AY) te bizui pe înţelepciunea ta!
⁶ Recunoaşte-L^(AZ) în toate căile tale,
şi El îţi va netezi^(BA) cărările.
⁷ Nu te socoti singur^(BB) înţelept;
teme-te^(BC) de Domnul şi abate-te de la rău!
⁸ Aceasta va aduce sănătate trupului tău
şi răcorire oaselor^(BD) tale.
⁹ Cinsteşte^(BE) pe Domnul cu averile tale
şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău,
¹⁰ căci^(BF) atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug
şi teascurile tale vor geme de must.

¹¹ Fiule^(BG), nu dispreţui mustrarea Domnului
şi nu te mâhni de pedepsele Lui.
¹² Căci Domnul mustră pe cine iubeşte,
ca un părinte^(BH) pe copilul pe care-l iubeşte!
¹³ Ferice^(BI) de omul care găseşte înţelepciunea
şi de omul care capătă pricepere!
¹⁴ Căci câştigul^(BJ) pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului,
şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;
¹⁵ ea este mai de preţ decât mărgăritarele
şi toate comorile^(BK) tale nu se pot asemui cu ea.
¹⁶ În dreapta ei este o viaţă lungă^(BL);
în stânga ei, bogăţie şi slavă.
¹⁷ Căile^(BM) ei sunt nişte căi plăcute
şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.
¹⁸ Ea este un pom de^(BN) viaţă pentru cei ce o apucă,
şi cei ce o au sunt fericiţi.
¹⁹ Prin înţelepciune a întemeiat Domnul^(BO) pământul
şi prin pricepere a întărit El cerurile;
²⁰ prin ştiinţa^(BP) Lui s-au deschis adâncurile
şi strecoară norii^(BQ) roua.
²¹ Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi:
păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
²² Căci ele vor fi viaţa sufletului tău
şi podoaba^(BR) gâtului tău.
²³ Atunci^(BS) vei merge cu încredere pe drumul tău,
şi piciorul nu ţi se va poticni.
²⁴ Când^(BT) te vei culca, vei fi fără teamă
şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
²⁵ Nu te teme nici de spaimă năpraznică^(BU),
nici de o năvălire din partea celor răi,
²⁶ căci Domnul va fi nădejdea ta
şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

²⁷ Nu opri o binefacere^(BV) celui ce are nevoie de ea
când poţi s-o faci.
²⁸ Nu^(BW) zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi;
îţi voi da mâine!”,
când ai de unde să dai!
²⁹ Nu gândi rău împotriva aproapelui tău
când locuieşte liniştit lângă tine.
³⁰ Nu te certa^(BX) fără pricină cu cineva,
când nu ţi-a făcut niciun rău.
³¹ Nu pizmui pe omul asupritor^(BY)
şi nu alege niciuna din căile lui!
³² Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi,
dar este prieten cu cei fără prihană^(BZ).
³³ Blestemul^(CA) Domnului este în casa celui rău,
dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează^(CB).
³⁴ Când are a face cu cei batjocoritori,
Îşi bate joc^(CC) de ei,
dar celor smeriţi le dă har.
³⁵ Înţelepţii vor moşteni slava,
dar partea celor nebuni este ruşinea.

5 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea
şi pleacă urechea la învăţătura mea,
² ca să fii cu chibzuinţă
şi buzele tale să aibă^(CY) cunoştinţă.
³ Căci^(CZ) buzele femeii străine strecoară miere
şi cerul gurii ei este mai lunecos^(DA) decât untdelemnul,
⁴ dar^(DB) la urmă este amară ca pelinul,
ascuţită^(DC) ca o sabie cu două tăişuri.
⁵ Picioarele^(DD) ei pogoară la moarte,
paşii ei dau în Locuinţa morţilor.
⁶ Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii,
rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.
⁷ Şi acum, fiule, ascultă-mă
şi nu te abate de la cuvintele gurii mele:
⁸ depărtează-te de drumul care duce la ea
şi nu te apropia de uşa casei ei,
⁹ ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta
şi unui om fără milă anii tăi;
¹⁰ ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
¹¹ ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea şi trupul ţi se vor istovi
¹² şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc^(DE) certarea
şi cum a dispreţuit inima^(DF) mea mustrarea?
¹³ Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
¹⁴ Cât pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului şi adunării!”
¹⁵ Bea apă din fântâna ta
şi din izvoarele puţului tău.
¹⁶ Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?
Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
¹⁷ Lasă-le să fie numai pentru tine,
şi nu pentru străinii de lângă tine.
¹⁸ Izvorul tău să fie binecuvântat
şi bucură-te de nevasta^(DG) tinereţii tale.
¹⁹ Cerboaică^(DH) iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
²⁰ Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o^(DI) străină
şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?
²¹ Căci^(DJ) căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului
şi El vede toate cărările lui.
²² Cel rău este prins în înseşi^(DK) nelegiuirile lui
şi este apucat de legăturile păcatului lui.
²³ El va muri din lipsă de înfrânare^(DL),
se va poticni din prea multa lui nebunie.

6 Fiule, dacă^(DM) te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
² dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,
dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
³ fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,
căci ai căzut în mâna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
⁴ Nu da^(DN) somn ochilor tăi,
nici aţipire pleoapelor tale!
⁵ Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului
şi ca pasărea din mâna păsărarului…

⁶ Du-te^(DO) la furnică, leneşule;
uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
⁷ Ea n-are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpân,
⁸ totuşi, îşi pregăteşte hrana vara
şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
⁹ Până când^(DP) vei sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
¹⁰ Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
¹¹ Şi sărăcia^(DQ) vine peste tine ca un hoţ
şi lipsa, ca un om înarmat.

¹² Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu neadevărul în gură,
¹³ clipeşte^(DR) din ochi, dă din picior
şi face semne cu degetele.
¹⁴ Răutatea este în inima lui, urzeşte^(DS) lucrurile rele întruna
şi stârneşte^(DT) certuri.
¹⁵ De aceea, nimicirea îi va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit^(DU) deodată şi fără leac^(DV).
¹⁶ Şase lucruri urăşte Domnul
şi chiar şapte Îi sunt urâte:
¹⁷ ochii^(DW) trufaşi, limba^(DX) mincinoasă,
mâinile^(DY) care varsă sânge nevinovat,
¹⁸ inima^(DZ) care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele^(EA) care aleargă repede la rău,
¹⁹ martorul^(EB) mincinos, care spune minciuni,
şi cel ce stârneşte^(EC) certuri între fraţi.

²⁰ Fiule^(ED), păzeşte sfaturile tatălui tău
şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
²¹ leagă-le^(EE) necurmat la inimă,
atârnă-le de gât.
²² Ele te vor însoţi^(EF) în mersul tău,
te vor^(EG) păzi în pat
şi îţi vor vorbi la deşteptare.
²³ Căci^(EH) sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,
iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
²⁴ Ele te vor feri^(EI) de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
²⁵ N-o^(EJ) pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
²⁶ Căci pentru^(EK) o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,
şi^(EL) femeia măritată întinde^(EM) o cursă unui suflet scump.
²⁷ Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se aprindă hainele?
²⁸ Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi
fără să-i ardă picioarele?
²⁹ Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
³⁰ Hoţul nu este urgisit când fură
ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame.
³¹ Şi, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit^(EN),
să dea chiar tot ce are în casă.
³² Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este^(EO) un om fără minte,
singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
³³ Nu va avea decât rană şi ruşine
şi ocara nu i se va şterge.
³⁴ Căci gelozia înfurie pe un bărbat
şi n-are milă în ziua răzbunării;
³⁵ nu se uită la niciun preţ de răscumpărare
şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

7 Fiule, păstrează cuvintele mele şi ţine^(EP) la tine sfaturile mele.
² Ţine^(EQ) sfaturile mele, şi vei trăi;
păzeşte învăţăturile^(ER) mele ca lumina ochilor.
³ Leagă-le^(ES) la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
⁴ Zii înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!”
Şi numeşte priceperea prietena ta,
⁵ ca^(ET) să te ferească de nevasta altuia,
de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
⁶ Stăteam la fereastra casei mele
şi mă uitam prin zăbrele.
⁷ Am zărit printre cei neîncercaţi,
am văzut printre tineri
pe un băiat fără minte^(EU).
⁸ Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,
şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
⁹ Era în^(EV) amurg, seara,
în noaptea neagră şi întunecoasă.
¹⁰ Şi iată că i-a alergat înainte o femeie
îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
¹¹ Era bună^(EW) de gură şi fără astâmpăr;
picioarele^(EX) nu-i puteau sta acasă:
¹² când în uliţă, când în pieţe,
pe la toate colţurile stătea la pândă.
¹³ Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat,
şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:
¹⁴ „Eram datoare cu o jertfă de mulţumire,
azi mi-am împlinit juruinţele.
¹⁵ De aceea ţi-am ieşit înainte,
să te caut, şi te-am şi găsit.
¹⁶ Mi-am împodobit patul cu învelitori,
cu aşternut de pânzeturi^(EY) din Egipt;
¹⁷ mi-am stropit aşternutul
cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
¹⁸ Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne desfătăm cu dezmierdări!
¹⁹ Căci bărbatul meu nu este acasă,
a plecat într-o călătorie lungă,
²⁰ a luat cu el sacul cu bani
şi nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
²¹ Tot vorbindu-i^(EZ), ea l-a ademenit
şi l-a atras cu^(FA) buzele ei ademenitoare.
²² Deodată, a început să meargă după ea,
ca boul care se duce la măcelărie,
ca un cerb care aleargă spre cursă,
²³ ca pasărea^(FB) care dă buzna în laţ,
fără să ştie că o va costa viaţa,
până ce săgeata îi străpunge ficatul.
²⁴ Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
²⁵ Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,
nu te rătăci pe cărările ei.
²⁶ Căci ea a făcut să cadă multe jertfe
şi^(FC) mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea.
²⁷ Casa^(FD) ei este drumul spre Locuinţa morţilor,
drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

8 Nu strigă înţelepciunea^(FE)
şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
² Ea se aşază sus pe înălţimi,
afară pe drum, la răspântii,
³ şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
⁴ „Oamenilor, către voi strig
şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
⁵ Învăţaţi-vă minte, proştilor,
şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!
⁶ Ascultaţi, căci am lucruri^(FF) mari de spus
şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
⁷ Căci gura mea vesteşte adevărul
şi buzele mele urăsc minciuna!
⁸ Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
⁹ Toate sunt lămurite pentru cel priceput
şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.
¹⁰ Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul
şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.
¹¹ Căci^(FG) înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele
şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
¹² Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea
şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
¹³ Frica^(FH) de Domnul este urârea răului;
trufia şi mândria^(FI), purtarea rea
şi gura^(FJ) mincinoasă – iată ce urăsc eu.
¹⁴ De la mine vin sfatul şi izbânda,
eu sunt priceperea, a mea^(FK) este puterea.
¹⁵ Prin^(FL) mine împărăţesc împăraţii
şi dau voievozii porunci drepte.
¹⁶ Prin mine cârmuiesc dregătorii
şi mai-marii, toţi judecătorii pământului.
¹⁷ Eu^(FM) iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei^(FN) ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
¹⁸ Cu mine sunt bogăţia^(FO) şi slava,
avuţiile trainice şi dreptatea.
¹⁹ Rodul^(FP) meu este mai bun decât aurul cel mai curat
şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
²⁰ Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
²¹ ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.

²² Domnul^(FQ) m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
²³ Eu am fost aşezată din^(FR) veşnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
²⁴ Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
²⁵ am fost născută înainte^(FS) de întărirea munţilor,
înainte de a fi dealurile,
²⁶ când nu era încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
²⁷ Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă;
când a tras o zare pe faţa adâncului,
²⁸ când a pironit norii sus
şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
²⁹ când^(FT) a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliile pământului,
³⁰ eu eram^(FU) meşterul Lui, la lucru lângă El,
şi în toate zilele eram desfătarea^(FV) Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
³¹ jucând pe rotocolul pământului Său
şi găsindu-mi plăcerea^(FW) în fiii oamenilor.
³² Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă,
căci ferice^(FX) de cei ce păzesc căile mele!
³³ Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi,
şi nu lepădaţi sfatul meu!
³⁴ Ferice^(FY) de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele
şi păzeşte pragul uşii mele!
³⁵ Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa
şi capătă bunăvoinţa^(FZ) Domnului.
³⁶ Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă^(GA) sufletul său;
toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”

9 Înţelepciunea şi-a zidit^(GB) casa
şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
² Şi-a junghiat^(GC) vitele, şi-a amestecat^(GD) vinul,
şi-a pus masa.
³ Şi-a trimis^(GE) slujnicele şi^(GF) strigă
de pe^(GG) vârful înălţimilor cetăţii:
⁴ „Cine^(GH) este prost să vină încoace!”
Celor lipsiţi de pricepere le zice:
⁵ „Veniţi^(GI) de mâncaţi din pâinea mea
şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
⁶ Lăsaţi prostia, şi veţi trăi
şi umblaţi pe calea priceperii!”
⁷ Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ
şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.
⁸ Nu^(GJ) mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră^(GK) pe cel înţelept, şi el te va iubi!
⁹ Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept;
învaţă pe cel neprihănit, şi^(GL) va învăţa şi mai mult!
¹⁰ Începutul^(GM) înţelepciunii este frica de Domnul
şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
¹¹ Prin^(GN) mine ţi se vor înmulţi zilele
şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
¹² Dacă^(GO) eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

¹³ Nebunia este o femeie^(GP) gălăgioasă,
proastă şi care nu ştie nimic.
¹⁴ Ea şade totuşi la uşa casei sale,
pe un scaun, pe înălţimile^(GQ) cetăţii,
¹⁵ ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
¹⁶ „Cine^(GR) este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
¹⁷ „Apele furate sunt dulci^(GS)
şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
¹⁸ El nu ştie că acolo sunt morţii^(GT)
şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.