Proverbios 27
Reina-Valera Antigua
27 NO te jactes del día de mañana; Porque no sabes qué dará de sí el día.
2 Alábete el extraño, y no tu boca; El ajeno, y no tus labios.
3 Pesada es la piedra, y la arena pesa; Mas la ira del necio es más pesada que ambas cosas.
4 Cruel es la ira, é impetuoso el furor; Mas ¿quién parará delante de la envidia?
5 Mejor es reprensión manifiesta Que amor oculto.
6 Fieles son las heridas del que ama; Pero importunos los besos del que aborrece.
7 El alma harta huella el panal de miel; Mas al alma hambrienta todo lo amargo es dulce.
8 Cual ave que se va de su nido, Tal es el hombre que se va de su lugar.
9 El ungüento y el perfume alegran el corazón: Y el amigo al hombre con el cordial consejo.
10 No dejes á tu amigo, ni al amigo de tu padre; Ni entres en casa de tu hermano el día de tu aflicción. Mejor es el vecino cerca que el hermano lejano.
11 Sé sabio, hijo mío, y alegra mi corazón, Y tendré qué responder al que me deshonrare.
12 El avisado ve el mal, y escóndese, Mas los simples pasan, y llevan el daño.
13 Quítale su ropa al que fió al extraño; Y al que fió á la extraña, tómale prenda.
14 El que bendice á su amigo en alta voz, madrugando de mañana, Por maldición se le contará.
15 Gotera continua en tiempo de lluvia, Y la mujer rencillosa, son semejantes:
16 El que pretende contenerla, arresta el viento: O el aceite en su mano derecha.
17 Hierro con hierro se aguza; Y el hombre aguza el rostro de su amigo.
18 El que guarda la higuera, comerá su fruto; Y el que guarda á su señor, será honrado.
19 Como un agua se parece á otra, Así el corazón del hombre al otro.
20 El sepulcro y la perdición nunca se hartan: Así los ojos del hombre nunca están satisfechos.
21 El crisol prueba la plata, y la hornaza el oro: Y al hombre la boca del que lo alaba.
22 Aunque majes al necio en un mortero entre granos de trigo á pisón majados, No se quitará de él su necedad.
23 Considera atentamente el aspecto de tus ovejas; Pon tu corazón á tus rebaños:
24 Porque las riquezas no son para siempre; ¿Y será la corona para perpetuas generaciones?
25 Saldrá la grama, aparecerá la hierba, Y segaránse las hierbas de los montes.
26 Los corderos para tus vestidos, Y los cabritos para el precio del campo:
27 Y abundancia de leche de las cabras para tu mantenimiento, y para mantenimiento de tu casa, Y para sustento de tus criadas.
Proverbe 27
Nouă Traducere În Limba Română
27 Nu te lăuda cu ziua de mâine
căci nu ştii ce poate aduce o zi!
2 Să te laude altul, nu gura ta,
un străin, nu buzele tale!
3 Piatra este grea şi nisipul este greu,
dar supărarea provocată de un prost este mai grea decât amândouă.
4 Furia este nemiloasă şi mânia este cumplită,
dar cine poate sta în faţa geloziei?
5 Mai bine o mustrare pe faţă,
decât o dragoste ascunsă!
6 Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşie,
dar sărutările unui duşman sunt din abundenţă.
7 Sătulul calcă în picioare mierea,
dar pentru cel flămând orice lucru amar este dulce.
8 Ca o pasăre care rătăceşte de la cuibul ei,
aşa este omul plecat din căminul[a] lui.
9 Uleiul şi parfumul[b] înveselesc inima,
iar cuvintele unui prieten care sfătuieşte din suflet sunt dulci.[c]
10 Nu-l părăsi pe prietenul tău şi nici pe prietenul tatălui tău
şi nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău;
mai bine un vecin aproape decât un frate departe.
11 Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
căci astfel voi putea răspunde celui ce mă dispreţuieşte!
12 Omul prudent vede pericolul şi se ascunde,
dar nesăbuiţii merg înainte şi au de suferit.
13 Ia-i haina celui ce a girat pentru un străin
şi ţine-o garanţie dacă a girat pentru o străină!
14 Binecuvântarea semenului cu voce tare dis-de-dimineaţă
este socotită ca un blestem.
15 O picurare continuă într-o zi ploioasă
şi o soţie cicălitoare sunt tot una:
16 cine încearcă s-o oprească parcă ar opri vântul
şi parcă ar apuca untdelemnul cu mâna!
17 După cum fierul ascute fierul,
tot astfel şi omul însuşi îl face mai ager[d] pe semenul său.
18 Cine îngrijeşte de un smochin îi va mânca roadele
şi cine are grijă de stăpânul său va fi preţuit.
19 După cum apa reflectă o faţă,
tot astfel şi inima omului îl reflectă pe om.
20 Aşa cum Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[e] nu se satură niciodată,
nici ochii omului nu se pot sătura.
21 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
dar un om este testat de lauda pe care o primeşte[f].
22 Chiar dacă ai pisa un prost cu pisălogul
în piuă, printre grăunţe,
tot nu vei putea îndepărta prostia de la el.
23 Îngrijeşte-ţi bine turmele
şi dă atenţie cirezilor tale,
24 pentru că nici bogăţiile nu sunt veşnice
şi nici coroana nu ţine pe vecie!
25 După ce este îndepărtat fânul, şi iarba nouă se arată,
iar iarba de pe dealuri este strânsă,
26 mieii vor fi pentru îmbrăcăminte,
şi ţapii pentru plata câmpului.
27 Vei avea lapte de capră suficient pentru hrana ta, a familiei tale
şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.
Footnotes
- Proverbe 27:8 Lit.: locul
- Proverbe 27:9 Sau: tămâia
- Proverbe 27:9 Sau: inima, / iar sfatul amabil al unui prieten este mai bun decât propria-şi părere.
- Proverbe 27:17 Lit.: îl ascute
- Proverbe 27:20 Ebr.: Şeolul şi Abadonul
- Proverbe 27:21 Lit.: lauda lui (sau: despre el)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.