2 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra^(A) cu tine învăţăturile mele,
² dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
³ dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere;
⁴ dacă o vei căuta^(B) ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
⁵ atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
⁶ Căci^(C) Domnul dă înţelepciune;
din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
⁷ El dă izbândă celor fără prihană,
dă un scut^(D) celor ce umblă în nevinovăţie.
⁸ Ocroteşte cărările neprihănirii
şi păzeşte^(E) calea credincioşilor Lui.
⁹ Atunci vei înţelege dreptatea, judecata,
nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

¹⁰ Căci înţelepciunea va veni în inima ta
şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
¹¹ chibzuinţa^(F) va veghea asupra ta,
priceperea te va păzi,
¹² ca să te scape de calea cea rea,
de omul care ţine cuvântări stricate;
¹³ de cei ce părăsesc cărările adevărate,
ca să umble^(G) pe drumuri întunecoase;
¹⁴ care se bucură^(H) să facă răul
şi îşi pun plăcerea^(I) în răutate,
¹⁵ care^(J) umblă pe cărări strâmbe
şi apucă pe drumuri sucite;
¹⁶ ca să te scape şi de nevasta^(K) altuia,
de străina^(L) care întrebuinţează vorbe ademenitoare;
¹⁷ care părăseşte^(M) pe bărbatul tinereţii ei
şi uită legământul Dumnezeului ei.
¹⁸ Căci casa^(N) ei pogoară la moarte
şi drumul ei duce la cei morţi:
¹⁹ niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce
şi nu mai găseşte cărările vieţii.
²⁰ De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine
şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
²¹ Căci oamenii^(O) fără prihană vor locui ţara
şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea,
²² dar cei răi^(P) vor fi nimiciţi din ţară
şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.