Proverbe 8:1-16:12
Nouă Traducere În Limba Română
Chemarea Înţelepciunii
8 Nu strigă înţelepciunea?
Nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se opreşte pe înălţimi,
de-a lungul străzilor, la răspântii,
3 lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii,
la uşi, şi strigă cu voce tare:
4 „Oamenilor, către voi strig
şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5 O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;
proştilor, înţelegeţi priceperea!
6 Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!
Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7 Căci gura mea rosteşte adevărul,
iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput
şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint
şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele
şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa;
eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul.
Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa,
calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împăraţii
şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinţii
şi toţi nobilii care conduc pământul[a].
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăţie şi onoare,
belşug şi bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat;
profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptăţii,
pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.
22 Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile[b] Lui,[c]
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veşnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de aşezarea munţilor,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
şi a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui,
ca apele să nu treacă peste hotărârea[d] Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meşterul de lângă El
şi zi de zi aveam parte de desfătări,
jucând neîncetat în prezenţa Lui,
31 jucând pe întinderea pământului Lui
şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32 Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă!
Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi;
n-o ignoraţi!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele,
aşteptând la pragul uşii mele.
35 Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa
şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
36 Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur;
toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
Invitaţia Înţelepciunii şi a Prostiei
9 Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a ridicat[e] cei şapte stâlpi,
2 şi-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul
şi şi-a întins masa.
3 Şi-a trimis slujitoarele şi anunţă
de pe vârful înălţimilor oraşului:
4 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celor fără minte le spune:
5 „Veniţi să mâncaţi din pâinea mea
şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Părăsiţi căile nesăbuite şi veţi trăi!
Umblaţi pe calea priceperii!“
7 Cine încearcă să îndrepte un batjocoritor îşi atrage dispreţ[f],
iar cine mustră pe cel rău se răneşte singur.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască!
Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept!
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.
10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii,
şi cunoaşterea Celui Sfânt[g] este pricepere.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele
şi îţi vor spori anii vieţii.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“
13 Femeia „Prostie“[h] este gălăgioasă,
nesăbuită şi nu ştie nimic.
14 Ea stă la uşa casei ei,
pe un scaun, chiar în locul cel mai înalt al cetăţii,
15 ca să-i anunţe pe trecătorii
care merg drept pe calea lor:
16 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celui fără minte îi spune:
17 „Apele furate sunt dulci,
iar pâinea luată pe ascuns este delicioasă!“
18 Dar acela nu ştie că acolo sunt morţii
şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile Locuinţei Morţilor.
Proverbele lui Solomon
10 Proverbele lui Solomon:
Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său,
dar un fiu prost îşi întristează mama.
2 Comorile obţinute prin înşelăciune nu folosesc la nimic,
dar dreptatea salvează de la moarte.
3 Domnul nu va lăsa pe cel drept să sufere de foame,
dar El îndepărtează pofta celor răi.
4 Mâinile leneşe aduc sărăcie unui om,
dar mâinile harnice îl îmbogăţesc.
5 Cine strânge vara este un fiu înţelept,
dar cine doarme în timpul secerişului este un fiu care aduce ruşine.
6 Pe capul celui drept sunt binecuvântări,
dar gura celor răi ascunde violenţă.
7 Amintirea celui drept este binecuvântată,
dar numele celor răi va putrezi.
8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte poruncile,
dar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină.
9 Cine umblă în integritate merge în siguranţă,
dar cine apucă pe căi strâmbe va fi descoperit.
10 Cine clipeşte răutăcios din ochi provoacă întristare,
iar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină.
11 Gura celui drept este un izvor de viaţă,
dar gura celor răi ascunde violenţă.
12 Ura provoacă certuri,
dar dragostea acoperă toate greşelile.
13 Pe buzele omului priceput se găseşte înţelepciune,
dar nuiaua este pentru spinarea celui fără minte.
14 Înţelepţii păstrează cunoştinţa,
dar gura nebunilor atrage ruina.
15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat,
iar lipsa este ruina celor săraci.
16 Câştigul celui drept este folosit pentru viaţă,
dar venitul celui rău este folosit pentru păcat.
17 Cine ia seama la disciplinare este pe calea către viaţă,
dar cine ignoră corectarea se rătăceşte.
18 Cine ascunde ura are buze mincinoase,
şi oricine răspândeşte bârfa este un prost.
19 În mulţimea de cuvinte păcatul nu lipseşte,
dar cel ce-şi ţine în frâu buzele este chibzuit.
20 Limba celui drept este argint ales,
dar inima celui rău este de mică valoare.
21 Buzele celui drept hrănesc pe mulţi,
dar proştii mor din lipsă de judecată.
22 Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte
şi El nu adaugă nici un necaz la ea.
23 Pentru cel prost este o plăcere să facă răul,
dar omul priceput îşi găseşte plăcerea în înţelepciune.
24 Celui rău, de ceea ce se teme, aceea i se va întâmpla,
dar celor drepţi li se va împlini dorinţa.
25 Când trece furtuna, cel rău nu mai este,
dar cel drept este o temelie veşnică.
26 Ca oţetul pentru dinţi şi ca fumul pentru ochi,
aşa este leneşul pentru cei ce-l trimit.
27 Frica de Domnul prelungeşte zilele,
dar anii celui rău vor fi scurtaţi.
28 Nădejdea celor drepţi este bucurie,
dar speranţa celor răi va pieri.
29 Calea Domnului este un refugiu pentru cel integru,
dar este o ruină pentru cei ce fac răul.
30 Cel drept nu va fi dezrădăcinat niciodată,
dar cei răi nu vor locui în ţară.
31 Gura celui drept aduce înţelepciune,
dar limba care vorbeşte lucruri stricate va fi nimicită.
32 Buzele celui drept ştiu ce este potrivit,
dar gura celor răi spune numai lucruri stricate.
11 Cumpăna înşelătoare este o urâciune înaintea Domnului,
dar greutăţile corecte Îi sunt plăcute.
2 Când vine mândria, vine şi ruşinea,
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3 Integritatea celor drepţi îi conduce,
dar perfidia celor necredincioşi îi distruge.
4 Bogăţia nu este de nici un folos în ziua mâniei,
dar dreptatea salvează de la moarte.
5 Dreptatea celui nevinovat îi netezeşte calea,
dar cel rău este învins de însăşi răutatea lui.
6 Dreptatea celor cinstiţi îi salvează,
dar cei răi sunt prinşi de dorinţele lor rele.
7 Când moare cel rău, îi piere speranţa,
iar nădejdea tăriei lor este nimicită.
8 Cel drept este eliberat din necaz,
dar cel rău îi ia locul.
9 Cel lipsit de evlavie îşi distruge semenul cu gura,
dar cei drepţi sunt izbăviţi prin cunoştinţă.
10 Când le merge bine celor drepţi, cetatea se bucură,
iar când pier cei răi, se aud strigăte de veselie.
11 O cetate este elogiată datorită binecuvântării celor drepţi,
dar gura celor răi îi aduce ruinarea.
12 Cel fără minte îşi dispreţuieşte semenul,
dar omul care are pricepere îşi ţine gura.
13 Cel ce umblă cu bârfe dezvăluie gânduri tainice,
dar cel demn de încredere păstrează secretele.
14 Poporul piere din lipsă de îndrumare,
dar numărul mare de sfetnici aduce victorie.
15 Cine girează pentru un străin va suferi,
dar cine refuză să se ofere garant este în siguranţă.
16 O femeie plăcută câştigă respect,
dar cei nemiloşi câştigă doar bogăţie.
17 Omul milostiv îşi face bine lui însuşi,
dar cel nemilos îşi aduce asupra lui necazuri.
18 Cel rău obţine un câştig înşelător,
dar cel ce seamănă dreptatea primeşte o adevărată plată.
19 Adevărata dreptate conduce la viaţă,
dar cel care urmăreşte răul merge spre propria lui moarte.
20 Cei cu inima înşelătoare sunt o urâciune înaintea Domnului
dar cei integri în căile lor Îi sunt plăcuţi.
21 În mod sigur, cel rău nu va rămâne nepedepsit,
dar cei ce sunt drepţi vor fi salvaţi.
22 Ca un inel de aur în râtul unui porc,
aşa este o femeie frumoasă, dar lipsită de discernământ.
23 Dorinţa celor drepţi este numai spre bine,
dar speranţa celor răi numai spre mânie.
24 Unul dă cu mână largă şi obţine mai mult,
iar altul, care este zgârcit, sărăceşte.
25 Sufletul generos va fi săturat din belşug
şi cel ce udă pe alţii va fi el însuşi udat.
26 Cine păstrează grâul este blestemat de popor,
dar cine-l vinde va fi încoronat cu binecuvântări.
27 Cine caută binele găseşte bunăvoinţă,
dar răul vine peste cel care-l caută.
28 Cine se încrede în bogăţiile lui va da greş,
dar cei drepţi vor înmuguri ca frunzişul.
29 Cine aduce necazuri asupra familiei lui va moşteni vânt,
iar cel prost va fi slujitorul celui înţelept.
30 Rodul celui drept este un pom de viaţă
şi cel înţelept câştigă suflete.
31 Dacă cel drept este pedepsit pe pământ,
cu atât mai mult cel lipsit de evlavie şi păcătos.
12 Cine iubeşte disciplinarea, iubeşte cunoştinţa,
dar cel ce urăşte mustrarea este prost.
2 Cel bun obţine bunăvoinţă de la Domnul,
dar El condamnă pe omul cu intenţii rele.
3 Omul nu se poate întări prin răutate,
dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.
4 O soţie virtuoasă este coroana soţului ei,
dar cea care-i aduce ruşine este ca putrezirea în oasele lui.
5 Planurile celor drepţi sunt chibzuite,
dar sfaturile celor răi sunt înşelătoare.
6 Cuvintele celor răi stau la pândă ca să verse sânge,
dar vorbirea[i] celor drepţi îi va salva.
7 Cei răi sunt doborâţi şi nu mai sunt,
dar casa celor drepţi rămâne în picioare.
8 Un om este lăudat potrivit priceperii lui,
dar cel ce are mintea stricată va fi dispreţuit.
9 Mai bine lipsit de importanţă, dar cu servitor,
decât fudul şi fără mâncare!
10 Celui drept îi pasă de nevoile animalului său,
dar faptele binevoitoare ale celor răi sunt fără milă.
11 Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine,
dar cel ce umblă după deşertăciuni este fără minte.
12 Cel rău pofteşte prada celor ticăloşi,
dar rădăcina celor drepţi va rodi[j].
13 Cel rău este prins în cursă de vorbirea lui păcătoasă,
dar cel drept scapă din necaz.
14 Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăţi
şi fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.
15 Calea prostului este corectă în ochii lui,
dar cel înţelept ascultă sfaturile.
16 Cel prost îşi dă la iveală îndată mânia,
dar cel prudent ascunde insulta.
17 Martorul adevărat depune o mărturie dreaptă,
dar martorul fals spune minciuni.
18 Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii,
dar limba celui înţelept aduce vindecare.
19 Buzele sincere sunt întărite pentru totdeauna,
dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.
20 Înşelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul,
dar bucuria este pentru cei împăciuitori.
21 Cel drept nu are parte de nici o nenorocire,
dar cel rău este copleşit de necazuri.
22 Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cei credincioşi adevărului Îi sunt plăcuţi.
23 Omul prudent ascunde cunoştinţa,
dar inima proştilor vesteşte prostia.
24 Mâinile harnice vor domni,
dar leneşul va sfârşi la muncă forţată.
25 Neliniştea inimii omului duce la descurajare,
dar o vorbă bună îl înveseleşte.
26 Cel drept îşi alege cu grijă prietenii,[k]
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27 Leneşul nu-şi frige[l] vânatul,
dar omul harnic îşi preţuieşte bunurile.
28 Pe cărarea dreptăţii este viaţă;
de-a lungul ei nu este moarte[m].
13 Un fiu înţelept acceptă disciplinarea tatălui său,
dar cel batjocoritor nu ascultă mustrarea.
2 Prin rodul gurii te bucuri de bunătăţi,
dar dorinţa celor necredincioşi este violenţa.
3 Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte viaţa,
dar cine se pripeşte în vorbire se ruinează.
4 Leneşul doreşte mult şi nu are nimic,
dar dorinţa celor harnici este satisfăcută.
5 Cel drept urăşte ceea ce este fals,
dar cel rău îşi aduce dezonoare şi ruşine.
6 Dreptatea îl protejează pe cel integru,
dar răutatea îl doboară pe cel păcătos.
7 Unul pretinde că este bogat şi n-are nimic;
altul pretinde că este sărac şi are mari bogăţii.
8 Bogăţia omului îi poate răscumpăra viaţa,
dar săracul nu ascultă ameninţarea.
9 Lumina celor drepţi străluceşte veselă,
dar candela celor răi se stinge.
10 Mândria dă naştere doar la certuri,
dar înţelepciunea se găseşte la cei ce primesc sfaturile.
11 Bogăţia câştigată fără trudă va scădea,
dar cel ce strânge prin muncă se va îmbogăţi.
12 O speranţă amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
13 Cine dispreţuieşte învăţătura va suferi pedeapsa,
dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.
14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,
îndepărtând pe om de la cursele morţii.
15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor necredincioşi duce la ruină.[n]
16 Orice om prudent lucrează cu cunoştinţă,
dar cel prost îşi dă la iveală prostia.
17 Un mesager rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios aduce vindecare.
18 Cine ignoră mustrarea merge spre sărăcie şi ruşine,
dar cine ia seama la corectare va fi respectat.
19 O dorinţă împlinită este dulce sufletului,
dar pentru cei proşti este o urâciune să se depărteze de rău.
20 Cine umblă cu înţelepţii va deveni înţelept,
dar cine se asociază cu proştii va avea de suferit.
21 Nenorocirea îi urmăreşte pe cei păcătoşi,
dar cei drepţi sunt răsplătiţi cu fericire.
22 Omul bun lasă moştenire nepoţilor săi,
dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept.
23 Ogorul omului sărac produce hrană din belşug,
dar aceasta este distrusă datorită nedreptăţii.
24 Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul,
dar cine-l iubeşte are grijă să-l disciplineze.
25 Cel drept mănâncă până se satură,
dar stomacul celor răi va duce lipsă.
14 Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa,
dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
2 Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.
3 Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
5 Martorul adevărat nu înşală,
dar un martor mincinos spune numai minciuni.
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte,
însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.
7 Depărtează-te de omul prost
pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!
8 Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile,
dar prostia proştilor înşală.
9 Proştii glumesc cu păcatul[o],
dar între cei drepţi este bunăvoinţă.
10 Inima îşi cunoaşte necazurile ei
şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.
11 Casa celor răi va fi distrusă,
dar cortul celor drepţi va înflori.
12 Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
13 Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
iar bucuria poate sfârşi în întristare.
14 Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.
15 Cel naiv crede orice cuvânt,
dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.
16 Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul,
dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.
17 Cel iute la mânie face prostii
şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.
18 Cei naivi moştenesc prostie,
dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.
20 Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
dar bogatul are mulţi prieteni.
21 Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.
22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.
23 În orice muncă grea există şi un câştig,
dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.
24 Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi,
dar prostia proştilor rodeşte prostie[p].
25 Martorul sincer salvează vieţi,
dar martorul fals este înşelător.
26 Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură,
şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
îndepărtând omul de la cursele morţii.
28 Poporul numeros este slava regelui,
dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.
29 Cel răbdător are mare pricepere,
dar cine este iute la mânie face prostii.
30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar invidia este putrezirea oaselor.
31 Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său,
dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.
32 Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.
33 Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput
şi chiar printre proşti se lasă cunoscută[q].
34 Dreptatea înalţă un neam,
dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.
35 Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,
dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.
15 Un răspuns blând potoleşte furia,
dar o vorbă aspră provoacă mânia.
2 Limba înţelepţilor foloseşte corect cunoştinţa,
dar gura proştilor împroaşcă nebunie.
3 Ochii Domnului sunt în orice loc,
supraveghindu-i atât pe cei răi, cât şi pe cei buni.
4 Limba care aduce însănătoşire este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte duhul.
5 Prostul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar cine primeşte mustrarea este înţelept.
6 În casa celui drept este mare bogăţie,
dar câştigul celor răi le aduce necaz.
7 Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoştinţă,
nu tot aşa face şi inima proştilor.
8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.
9 Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar El îi iubeşte pe cei ce urmăresc dreptatea.
10 O disciplinare severă îl aşteaptă pe cel ce părăseşte cărarea,
iar cine dispreţuieşte mustrarea va muri.[r]
11 Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[s] sunt înaintea Domnului;
cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat;
de aceea nu va merge la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă înseninează faţa,
dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.
14 Inima celor pricepuţi caută cunoştinţă,
dar gura celor proşti se hrăneşte cu prostie.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăţ necurmat.
16 Mai bine puţin, dar cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare.
17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste,
decât un bou îngrăşat unde este ură.
18 Omul iute la mânie provoacă certuri,
dar cel încet la mânie potoleşte cearta.
19 Drumul leneşului este ca o barieră de spini,
dar cărarea celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său,
dar omul prost îşi dispreţuieşte mama.
21 Prostia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar omul priceput păstrează drumul drept.
22 Fără sfat planurile dau greş,
dar ele reuşesc când sunt mulţi sfetnici.
23 Pentru un om este o bucurie să dea un răspuns iscusit
şi ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa Morţilor, care este jos.
25 Domnul distruge casa celor mândri,
dar întăreşte hotarele văduvei.
26 Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cuvintele plăcute sunt curate.
27 Cel lacom de câştig aduce necaz asupra familiei lui,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept cântăreşte răspunsurile,
dar gura celor răi împroaşcă lucruri rele.
29 Domnul este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire voioasă[t] înveseleşte inima
şi veştile bune dau sănătate oaselor.
31 Cel ce ascultă mustrarea care duce la viaţă
va locui printre înţelepţi.
32 Cine ignoră corectarea se dispreţuieşte pe sine,
dar cine ascultă mustrarea dobândeşte înţelepciune.
33 Frica de Domnul îl învaţă pe om înţelepciunea,[u]
iar smerenia merge înaintea gloriei.
16 Planurile inimii aparţin omului,
dar răspunsul pe care-l dă limba vine de la Domnul.
2 Toate căile unui om sunt curate în ochii lui,
dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.
3 Încredinţează-ţi Domnului lucrările
şi îţi vor reuşi planurile.
4 Domnul a făcut totul pentru un scop,
chiar şi pe cel rău l-a făcut pentru ziua distrugerii.
5 Toţi cei mândri sunt o urâciune înaintea Domnului;
în mod sigur ei nu vor rămâne nepedepsiţi.
6 Prin bunătate şi credincioşie este ispăşit păcatul
şi prin frica de Domnul se îndepărtează omul de la rău.
7 Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,
îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el.
8 Mai bine puţin, dar cu dreptate,
decât mari venituri cu nedreptate!
9 În mintea lui omul îşi întocmeşte calea,
dar Domnul îi îndrumă paşii.
10 Sentinţa divină[v] este pe buzele regelui
şi gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
11 Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12 Este o urâciune pentru regi să facă rău,
pentru că prin dreptate se întăreşte tronul.
Footnotes
- Proverbe 8:16 Multe mss TM, LXX; cele mai multe mss TM: şi nobilii – toţi cei ce conduc cu dreptate
- Proverbe 8:22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu
- Proverbe 8:22 Sau: Domnul mă avea la începutul căii Lui
- Proverbe 8:29 Lit: gura
- Proverbe 9:1 LXX; MT: şi-a tăiat
- Proverbe 9:7 Sau: insulte
- Proverbe 9:10 Termenul ebraic este un plural, cel mai probabil de maiestate, cu referire la Dumnezeu, sau, cf. Tg., cu referire la sfinţi
- Proverbe 9:13 Sau: Femeia proastă
- Proverbe 12:6 Lit.: gura
- Proverbe 12:12 Lit.: va da
- Proverbe 12:26 Sau: este o călăuză pentru semenul său
- Proverbe 12:27 Sensul termenului ebraic este nesigur
- Proverbe 12:28 TM; LXX: viaţă, / însă cărarea celor răzbunători duce la moarte
- Proverbe 13:15 Sau: nu ţine multă vreme; sensul termenului ebraic este nesigur
- Proverbe 14:9 Sau: când este adusă o jertfă pentru păcat
- Proverbe 14:24 Sau: dar nesăbuinţa este cununa proştilor
- Proverbe 14:33 TM; LXX, Siriacă: / însă de mintea proştilor nu este cunoscută
- Proverbe 15:10 Sau: Disciplinarea este un rău pentru cel ce părăseşte cărarea; / cine dispreţuieşte mustrarea va muri.
- Proverbe 15:11 Ebr.: Şeol şi Abadon
- Proverbe 15:30 Lit.: Lumina ochilor
- Proverbe 15:33 Sau: Înţelepciunea îl învaţă pe om frica de Domnul
- Proverbe 16:10 Lit.: Oracolul
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.