Proverbe 4:1-12:21
Nouă Traducere În Limba Română
Înţelepciunea este cel mai important lucru
4 Ascultaţi, fiilor, povaţa unui tată;
fiţi atenţi şi veţi dobândi pricepere!
2 Eu vă dau îndrumări bune,
nu respingeţi învăţătura mea!
3 Pe când eram băiat în casa tatălui meu
şi fiul gingaş şi unic al mamei,
4 mi se repeta şi mi se spunea:
„Primeşte cuvintele mele cu toată inima ta,
păstrează îndrumările mele şi vei trăi!
5 Dobândeşte înţelepciunea, dobândeşte priceperea!
Nu uita cuvintele mele şi nu te îndepărta de ele!
6 Nu uita înţelepciunea şi ea te va proteja!
Iubeşte-o, şi ea te va ocroti!
7 Înţelepciunea este cea mai importantă;
de aceea dobândeşte înţelepciunea
şi, cu orice preţ[a], dobândeşte priceperea!
8 Preţuieşte-o şi ea te va înălţa;
îmbrăţişeaz-o şi ea îţi va aduce onoare!
9 Ea îţi va pune pe cap o cunună graţioasă,
îţi va da o coroană frumoasă.“
10 Ascultă, fiul meu, acceptă cuvintele mele
şi anii vieţii tale vor fi lungi!
11 Eu te îndrum pe calea înţelepciunii
şi te conduc de-a lungul cărărilor drepte.
12 Când vei merge, paşii nu-ţi vor fi tulburaţi;
când vei alerga, nu te vei împiedica.
13 Perseverează în învăţătură, nu o neglija!
Păstreaz-o, căci ea este viaţa ta!
14 Nu-ţi pune piciorul pe cărarea ticăloşilor
şi nu merge pe calea oamenilor răi!
15 Evit-o, nu trece pe ea!
Întoarce-te şi mergi pe calea ta!
16 Aceia nu pot să doarmă dacă n-au făcut ceva rău;
le piere somnul dacă nu fac pe cineva să se împiedice.
17 Ei mănâncă pâinea ticăloşiei
şi beau vinul violenţei.
18 Cărarea celor drepţi este ca licărirea zorilor
care străluceşte tot mai mult până în plinul zilei.
19 Dar calea celor răi este ca întunecimea,
ei nu ştiu de ce se vor împiedica.
20 Fiul meu, fii atent la ceea ce îţi spun,
ascultă cu atenţie cuvintele mele!
21 Nu-ţi îndepărta privirea de la ele,
păstrează-le în adâncul inimii tale,
22 căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc
şi sănătate pentru tot trupul lor.
23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,
căci din ea ies izvoarele vieţii!
24 Îndepărtează înşelăciunea din gura ta
şi înlătură ipocrizia de pe buzele tale!
25 Ochii tăi să privească direct înainte,
şi pleoapele tale să ţintească drept înaintea ta.
26 Netezeşte-ţi cărarea picioarelor tale,
şi toate căile tale să fie trainice.
27 Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga!
Îndepărtează-ţi piciorul de la rău!
Avertisment împotriva adulterului
5 Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea,
ascultă bine cuvintele mele înţelepte,
2 ca să-ţi păstrezi chibzuinţa
şi buzele tale să păzească cunoştinţa!
3 Buzele femeii adultere picură miere,
şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
4 dar la urmă sunt mai amare decât pelinul,
mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei coboară la moarte
şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.
6 Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă;
căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.
7 Acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.
8 Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei,
nu te apropia de uşa locuinţei ei,
9 pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora
şi anii tăi unui om nemilos,
10 pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,
11 iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu
când carnea şi trupul ţi se vor istovi.
12 Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea!
Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!
13 Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!
14 Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot
în mijlocul adunării şi comunităţii.“
15 Bea apă din puţul tău
şi din propriul tău izvor!
16 De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi
şi râurile tale în locuri publice?
17 Lasă-le să fie doar ale tale
şi nu le împărţi cu străinii.
18 Fie binecuvântată fântâna ta
şi bucură-te de soţia tinereţii tale –
19 cerboaică iubită, căprioară plăcută!
Fii îmbătat tot timpul de sânii ei,
fii întotdeauna captivat de dragostea ei.
20 Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină?
De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?
21 Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului
şi El cântăreşte toate cărările lui.
22 Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui
şi va fi legat cu funiile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de disciplinare
şi va rătăci din prea multa lui prostie.
Avertismente practice
6 Fiul meu, dacă ai girat pentru semenul tău,
dacă ai bătut palma pentru un străin,
2 dacă eşti legat de ceea ce ai spus
şi eşti prins de cuvintele gurii tale,
3 iată ce să faci acum, fiule, ca să te eliberezi,
căci ai căzut în mâna semenului tău:
smereşte-te îndată şi stăruieşte înaintea semenului tău!
4 Nu da somn ochilor tăi,
nici odihnă pleoapelor tale.
5 Eliberează-te pe tine însuţi ca o gazelă din mâna vânătorului,
ca o pasăre din plasa păsărarului.
6 Du-te la furnică, leneşule!
Uită-te cu atenţie la căile ei şi fii înţelept!
7 Deşi nu are nici conducător,
nici supraveghetor, nici dregător,
8 totuşi, ea îşi strânge provizii în timpul verii
şi adună hrană la vremea secerişului.
9 Cât timp vei mai sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi…
11 şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ,
iar lipsa – ca un om înarmat.[b]
12 Omul de nimic, individul nelegiuit
umblă cu neadevărul în gură,
13 clipeşte răutăcios din ochi,
dă din picior
şi face semn cu degetele;
14 unelteşte răul cu lucrurile stricate din inima lui
şi întotdeauna răspândeşte discordii.
15 De aceea distrugerea lui va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
16 Iată şase lucruri pe care le urăşte Domnul,
sunt chiar şapte cele pe care le dispreţuieşte:
17 ochii sfidători, limba mincinoasă,
mâinile care varsă sânge nevinovat,
18 inima care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele care aleargă repede la rău,
19 martorul mincinos, care rosteşte minciuni,
şi cel ce răspândeşte discordii între fraţi.
Avertisment împotriva adulterului
20 Fiul meu, păstrează îndrumările tatălui tău
şi nu uita învăţătura mamei tale.
21 Leagă-le pentru totdeauna la pieptul tău,
prinde-le în jurul gâtului tău.
22 Când mergi, acestea te vor conduce;
când dormi, te vor veghea;
iar când te vei trezi, îţi vor vorbi.
23 Căci porunca este o candelă,
învăţătura este o lumină,
iar mustrarea disciplinară este calea spre viaţă.
24 Ele te vor proteja de femeia imorală[c],
de limba măgulitoare a femeii străine.
25 N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa fascinat de pleoapele ei.
26 Căci din cauza femeii prostituate, ajungi să rămâi doar cu o bucată de pâine,[d]
şi soţia altuia îţi răpeşte viaţa îmbelşugată.
27 Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se ardă hainele?
28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi
fără să-i ardă picioarele?
29 Tot aşa este şi cu cel ce se culcă cu soţia altuia:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30 Oamenii nu dispreţuiesc un hoţ dacă el fură
ca să-şi aline foamea când este înfometat,
31 însă dacă este prins va plăti înşeptit,
chiar dacă va trebui să dea toată averea din casa lui.
32 Un om care comite adulter însă este fără minte!
Oricine face aşa îşi ruinează sufletul.
33 Va avea parte de răni şi dezonoare,
iar ruşinea nu i se va şterge.
34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
şi el nu va avea milă în ziua răzbunării;
35 nu va accepta nici o despăgubire
şi va refuza darul, oricât de mare ar fi el.
Avertisment împotriva femeii adultere
7 Fiul meu, păstrează cuvintele mele
şi strânge la tine îndrumările mele!
2 Păstrează îndrumările mele şi vei trăi;
păzeşte învăţătura mea ca pe lumina ochilor!
3 Leagă-le la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4 Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“
şi numeşte priceperea rudenia ta,
5 ca să te protejeze de femeia adulteră[e],
de cuvintele ademenitoare ale unei străine.
6 De la fereastra casei mele
priveam printre zăbrele.
7 Am văzut printre cei neîncercaţi,
am remarcat printre tineri un băiat fără minte:
8 trecea pe strada din apropierea colţului ei
şi a păşit pe calea spre locuinţa ei.
9 Se întunecase
şi se lăsase negura nopţii.
10 Atunci l-a întâlnit o femeie
îmbrăcată ca o prostituată şi cu inima şireată.
11 Era gălăgioasă şi răzvrătită;
picioarele nu-i stăteau acasă:
12 când pe străzi, când în pieţe,
stând la pândă la orice colţ.
13 Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat
şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:
14 „Am acasă jertfe de pace[f];
astăzi mi-am împlinit jurămintele.
15 De aceea am ieşit să te întâlnesc,
să te caut cu ardoare; şi te-am găsit!
16 Mi-am împodobit patul
cu pânzeturi colorate din Egipt;
17 mi-am înmiresmat patul
cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne desfătăm în dragoste!
19 Căci bărbatul nu este în casa lui,
a plecat într-o călătorie lungă.
20 A luat cu el punga cu argint
şi nu va veni la casa lui până la lună nouă.“
21 Ea l-a convins prin cuvinte stăruitoare
şi l-a sedus cu buzele ei linguşitoare.
22 Deodată, el a urmat-o,
ca un bou care este dus la înjunghiere,
ca un cerb[g] care aleargă spre laţ[h]
23 până când săgeata îi va străpunge ficatul,
ca o pasăre ce se repede în capcană
fără să ştie că o va costa viaţa.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi fiţi atenţi la ce vă spun!
25 Fiule, nu-ţi lăsa inima să se abată spre calea ei
şi nu rătăci pe cărările ei,
26 căci mulţi sunt cei înjunghiaţi pe care ea i-a făcut să cadă,
şi numeroşi sunt toţi cei ucişi de ea.
27 Casa ei este pe calea spre Locuinţa Morţilor,
coborând spre odăile morţii.
Chemarea Înţelepciunii
8 Nu strigă înţelepciunea?
Nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se opreşte pe înălţimi,
de-a lungul străzilor, la răspântii,
3 lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii,
la uşi, şi strigă cu voce tare:
4 „Oamenilor, către voi strig
şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5 O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;
proştilor, înţelegeţi priceperea!
6 Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!
Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7 Căci gura mea rosteşte adevărul,
iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput
şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint
şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele
şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa;
eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul.
Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa,
calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împăraţii
şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinţii
şi toţi nobilii care conduc pământul[i].
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăţie şi onoare,
belşug şi bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat;
profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptăţii,
pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.
22 Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile[j] Lui,[k]
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veşnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de aşezarea munţilor,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
şi a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui,
ca apele să nu treacă peste hotărârea[l] Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meşterul de lângă El
şi zi de zi aveam parte de desfătări,
jucând neîncetat în prezenţa Lui,
31 jucând pe întinderea pământului Lui
şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32 Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă!
Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi;
n-o ignoraţi!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele,
aşteptând la pragul uşii mele.
35 Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa
şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
36 Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur;
toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
Invitaţia Înţelepciunii şi a Prostiei
9 Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a ridicat[m] cei şapte stâlpi,
2 şi-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul
şi şi-a întins masa.
3 Şi-a trimis slujitoarele şi anunţă
de pe vârful înălţimilor oraşului:
4 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celor fără minte le spune:
5 „Veniţi să mâncaţi din pâinea mea
şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Părăsiţi căile nesăbuite şi veţi trăi!
Umblaţi pe calea priceperii!“
7 Cine încearcă să îndrepte un batjocoritor îşi atrage dispreţ[n],
iar cine mustră pe cel rău se răneşte singur.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască!
Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept!
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.
10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii,
şi cunoaşterea Celui Sfânt[o] este pricepere.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele
şi îţi vor spori anii vieţii.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“
13 Femeia „Prostie“[p] este gălăgioasă,
nesăbuită şi nu ştie nimic.
14 Ea stă la uşa casei ei,
pe un scaun, chiar în locul cel mai înalt al cetăţii,
15 ca să-i anunţe pe trecătorii
care merg drept pe calea lor:
16 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celui fără minte îi spune:
17 „Apele furate sunt dulci,
iar pâinea luată pe ascuns este delicioasă!“
18 Dar acela nu ştie că acolo sunt morţii
şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile Locuinţei Morţilor.
Proverbele lui Solomon
10 Proverbele lui Solomon:
Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său,
dar un fiu prost îşi întristează mama.
2 Comorile obţinute prin înşelăciune nu folosesc la nimic,
dar dreptatea salvează de la moarte.
3 Domnul nu va lăsa pe cel drept să sufere de foame,
dar El îndepărtează pofta celor răi.
4 Mâinile leneşe aduc sărăcie unui om,
dar mâinile harnice îl îmbogăţesc.
5 Cine strânge vara este un fiu înţelept,
dar cine doarme în timpul secerişului este un fiu care aduce ruşine.
6 Pe capul celui drept sunt binecuvântări,
dar gura celor răi ascunde violenţă.
7 Amintirea celui drept este binecuvântată,
dar numele celor răi va putrezi.
8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte poruncile,
dar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină.
9 Cine umblă în integritate merge în siguranţă,
dar cine apucă pe căi strâmbe va fi descoperit.
10 Cine clipeşte răutăcios din ochi provoacă întristare,
iar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină.
11 Gura celui drept este un izvor de viaţă,
dar gura celor răi ascunde violenţă.
12 Ura provoacă certuri,
dar dragostea acoperă toate greşelile.
13 Pe buzele omului priceput se găseşte înţelepciune,
dar nuiaua este pentru spinarea celui fără minte.
14 Înţelepţii păstrează cunoştinţa,
dar gura nebunilor atrage ruina.
15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat,
iar lipsa este ruina celor săraci.
16 Câştigul celui drept este folosit pentru viaţă,
dar venitul celui rău este folosit pentru păcat.
17 Cine ia seama la disciplinare este pe calea către viaţă,
dar cine ignoră corectarea se rătăceşte.
18 Cine ascunde ura are buze mincinoase,
şi oricine răspândeşte bârfa este un prost.
19 În mulţimea de cuvinte păcatul nu lipseşte,
dar cel ce-şi ţine în frâu buzele este chibzuit.
20 Limba celui drept este argint ales,
dar inima celui rău este de mică valoare.
21 Buzele celui drept hrănesc pe mulţi,
dar proştii mor din lipsă de judecată.
22 Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte
şi El nu adaugă nici un necaz la ea.
23 Pentru cel prost este o plăcere să facă răul,
dar omul priceput îşi găseşte plăcerea în înţelepciune.
24 Celui rău, de ceea ce se teme, aceea i se va întâmpla,
dar celor drepţi li se va împlini dorinţa.
25 Când trece furtuna, cel rău nu mai este,
dar cel drept este o temelie veşnică.
26 Ca oţetul pentru dinţi şi ca fumul pentru ochi,
aşa este leneşul pentru cei ce-l trimit.
27 Frica de Domnul prelungeşte zilele,
dar anii celui rău vor fi scurtaţi.
28 Nădejdea celor drepţi este bucurie,
dar speranţa celor răi va pieri.
29 Calea Domnului este un refugiu pentru cel integru,
dar este o ruină pentru cei ce fac răul.
30 Cel drept nu va fi dezrădăcinat niciodată,
dar cei răi nu vor locui în ţară.
31 Gura celui drept aduce înţelepciune,
dar limba care vorbeşte lucruri stricate va fi nimicită.
32 Buzele celui drept ştiu ce este potrivit,
dar gura celor răi spune numai lucruri stricate.
11 Cumpăna înşelătoare este o urâciune înaintea Domnului,
dar greutăţile corecte Îi sunt plăcute.
2 Când vine mândria, vine şi ruşinea,
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3 Integritatea celor drepţi îi conduce,
dar perfidia celor necredincioşi îi distruge.
4 Bogăţia nu este de nici un folos în ziua mâniei,
dar dreptatea salvează de la moarte.
5 Dreptatea celui nevinovat îi netezeşte calea,
dar cel rău este învins de însăşi răutatea lui.
6 Dreptatea celor cinstiţi îi salvează,
dar cei răi sunt prinşi de dorinţele lor rele.
7 Când moare cel rău, îi piere speranţa,
iar nădejdea tăriei lor este nimicită.
8 Cel drept este eliberat din necaz,
dar cel rău îi ia locul.
9 Cel lipsit de evlavie îşi distruge semenul cu gura,
dar cei drepţi sunt izbăviţi prin cunoştinţă.
10 Când le merge bine celor drepţi, cetatea se bucură,
iar când pier cei răi, se aud strigăte de veselie.
11 O cetate este elogiată datorită binecuvântării celor drepţi,
dar gura celor răi îi aduce ruinarea.
12 Cel fără minte îşi dispreţuieşte semenul,
dar omul care are pricepere îşi ţine gura.
13 Cel ce umblă cu bârfe dezvăluie gânduri tainice,
dar cel demn de încredere păstrează secretele.
14 Poporul piere din lipsă de îndrumare,
dar numărul mare de sfetnici aduce victorie.
15 Cine girează pentru un străin va suferi,
dar cine refuză să se ofere garant este în siguranţă.
16 O femeie plăcută câştigă respect,
dar cei nemiloşi câştigă doar bogăţie.
17 Omul milostiv îşi face bine lui însuşi,
dar cel nemilos îşi aduce asupra lui necazuri.
18 Cel rău obţine un câştig înşelător,
dar cel ce seamănă dreptatea primeşte o adevărată plată.
19 Adevărata dreptate conduce la viaţă,
dar cel care urmăreşte răul merge spre propria lui moarte.
20 Cei cu inima înşelătoare sunt o urâciune înaintea Domnului
dar cei integri în căile lor Îi sunt plăcuţi.
21 În mod sigur, cel rău nu va rămâne nepedepsit,
dar cei ce sunt drepţi vor fi salvaţi.
22 Ca un inel de aur în râtul unui porc,
aşa este o femeie frumoasă, dar lipsită de discernământ.
23 Dorinţa celor drepţi este numai spre bine,
dar speranţa celor răi numai spre mânie.
24 Unul dă cu mână largă şi obţine mai mult,
iar altul, care este zgârcit, sărăceşte.
25 Sufletul generos va fi săturat din belşug
şi cel ce udă pe alţii va fi el însuşi udat.
26 Cine păstrează grâul este blestemat de popor,
dar cine-l vinde va fi încoronat cu binecuvântări.
27 Cine caută binele găseşte bunăvoinţă,
dar răul vine peste cel care-l caută.
28 Cine se încrede în bogăţiile lui va da greş,
dar cei drepţi vor înmuguri ca frunzişul.
29 Cine aduce necazuri asupra familiei lui va moşteni vânt,
iar cel prost va fi slujitorul celui înţelept.
30 Rodul celui drept este un pom de viaţă
şi cel înţelept câştigă suflete.
31 Dacă cel drept este pedepsit pe pământ,
cu atât mai mult cel lipsit de evlavie şi păcătos.
12 Cine iubeşte disciplinarea, iubeşte cunoştinţa,
dar cel ce urăşte mustrarea este prost.
2 Cel bun obţine bunăvoinţă de la Domnul,
dar El condamnă pe omul cu intenţii rele.
3 Omul nu se poate întări prin răutate,
dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.
4 O soţie virtuoasă este coroana soţului ei,
dar cea care-i aduce ruşine este ca putrezirea în oasele lui.
5 Planurile celor drepţi sunt chibzuite,
dar sfaturile celor răi sunt înşelătoare.
6 Cuvintele celor răi stau la pândă ca să verse sânge,
dar vorbirea[q] celor drepţi îi va salva.
7 Cei răi sunt doborâţi şi nu mai sunt,
dar casa celor drepţi rămâne în picioare.
8 Un om este lăudat potrivit priceperii lui,
dar cel ce are mintea stricată va fi dispreţuit.
9 Mai bine lipsit de importanţă, dar cu servitor,
decât fudul şi fără mâncare!
10 Celui drept îi pasă de nevoile animalului său,
dar faptele binevoitoare ale celor răi sunt fără milă.
11 Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine,
dar cel ce umblă după deşertăciuni este fără minte.
12 Cel rău pofteşte prada celor ticăloşi,
dar rădăcina celor drepţi va rodi[r].
13 Cel rău este prins în cursă de vorbirea lui păcătoasă,
dar cel drept scapă din necaz.
14 Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăţi
şi fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.
15 Calea prostului este corectă în ochii lui,
dar cel înţelept ascultă sfaturile.
16 Cel prost îşi dă la iveală îndată mânia,
dar cel prudent ascunde insulta.
17 Martorul adevărat depune o mărturie dreaptă,
dar martorul fals spune minciuni.
18 Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii,
dar limba celui înţelept aduce vindecare.
19 Buzele sincere sunt întărite pentru totdeauna,
dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.
20 Înşelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul,
dar bucuria este pentru cei împăciuitori.
21 Cel drept nu are parte de nici o nenorocire,
dar cel rău este copleşit de necazuri.
Footnotes
- Proverbe 4:7 Sau: înţelepciunea; / mai presus de orice
- Proverbe 6:11 Sau: şi sărăcia vine peste tine ca un vagabond / iar lipsa, ca un cerşetor
- Proverbe 6:24 Sau: soţia altuia (vezi 7:5)
- Proverbe 6:26 TM; LXX, Siriacă, VUL, Tg: Căci preţul unei prostituate este doar o bucată de pâine
- Proverbe 7:5 Lit.: femeia străină
- Proverbe 7:14 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri
- Proverbe 7:22 LXX, Siriacă; TM: prost
- Proverbe 7:22 Sensul ebraic al acestui vers este nesigur
- Proverbe 8:16 Multe mss TM, LXX; cele mai multe mss TM: şi nobilii – toţi cei ce conduc cu dreptate
- Proverbe 8:22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu
- Proverbe 8:22 Sau: Domnul mă avea la începutul căii Lui
- Proverbe 8:29 Lit: gura
- Proverbe 9:1 LXX; MT: şi-a tăiat
- Proverbe 9:7 Sau: insulte
- Proverbe 9:10 Termenul ebraic este un plural, cel mai probabil de maiestate, cu referire la Dumnezeu, sau, cf. Tg., cu referire la sfinţi
- Proverbe 9:13 Sau: Femeia proastă
- Proverbe 12:6 Lit.: gura
- Proverbe 12:12 Lit.: va da
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.