16 Planurile inimii aparţin omului,
    dar răspunsul pe care-l dă limba vine de la Domnul.

² Toate căile unui om sunt curate în ochii lui,
    dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.

³ Încredinţează-ţi Domnului lucrările
    şi îţi vor reuşi planurile.

⁴ Domnul a făcut totul pentru un scop,
    chiar şi pe cel rău l-a făcut pentru ziua distrugerii.

⁵ Toţi cei mândri sunt o urâciune înaintea Domnului;
    în mod sigur ei nu vor rămâne nepedepsiţi.

⁶ Prin bunătate şi credincioşie este ispăşit păcatul
    şi prin frica de Domnul se îndepărtează omul de la rău.

⁷ Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,
    îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el.

⁸ Mai bine puţin, dar cu dreptate,
    decât mari venituri cu nedreptate!

⁹ În mintea lui omul îşi întocmeşte calea,
    dar Domnul îi îndrumă paşii.

¹⁰ Sentinţa divină^[a] este pe buzele regelui
    şi gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.

¹¹ Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul;
    toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

¹² Este o urâciune pentru regi să facă rău,
    pentru că prin dreptate se întăreşte tronul.

¹³ Buzele cinstite sunt plăcute regilor
    şi cel ce spune adevărul este iubit.

¹⁴ Mânia regelui este mesagerul morţii,
    dar omul înţelept o va potoli.

¹⁵ Seninătatea feţei regelui înseamnă viaţă
    şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie târzie^[b].

¹⁶ Mai bună este dobândirea înţelepciunii decât a aurului
    şi obţinerea priceperii decât a argintului.

¹⁷ Calea omului drept evită răul;^[c]
    cine îşi păzeşte calea îşi păzeşte viaţa.

¹⁸ Mândria merge înaintea distrugerii
    şi un duh arogant merge înaintea căderii.

¹⁹ Mai bine să fii smerit în duh printre cei umili,
    decât să împarţi prada cu cei mândri.

²⁰ Cine ţine seama de Cuvânt găseşte ce este bine
    şi binecuvântat este cel ce se încrede în Domnul!

²¹ Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput
    şi dulceaţa buzelor sporeşte receptivitatea.^[d]

²² Chibzuinţa este un izvor de viaţă pentru cei ce o au,
    dar prostia este pedeapsa celor proşti.

²³ Inima celui înţelept îi îndrumă gura cu înţelepciune
    şi adaugă învăţătură pe buzele lui.^[e]

²⁴ Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere,
    dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

²⁵ Există o cale ce pare dreaptă omului,
    dar la urmă duce spre moarte.

²⁶ Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său,
    căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

²⁷ Cel ticălos pune la cale răul
    şi vorbirea lui este ca un foc dogoritor.

²⁸ Omul stricat răspândeşte discordii
    şi un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.

²⁹ Omul violent îşi amăgeşte semenul
    şi-l conduce pe o cale greşită.

³⁰ Cine închide ochii pune la cale lucruri stricate
    şi cel ce-şi muşcă buzele a şi săvârşit răul.

³¹ Perii albi sunt o cunună de glorie,
    ei sunt dobândiţi printr-o viaţă dreaptă.

³² Cel încet la mânie este mai valoros decât cel puternic
    şi cel stăpân pe sine – decât cel care cucereşte o cetate.

³³ Se aruncă sorţul în poală,
    dar orice decizie este de la Domnul.

17 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
    decât o casă plină de petreceri^[f] şi cu ceartă.

² Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
    şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.

³ Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar Cel Ce testează inima este Domnul.

⁴ Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
    şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.

⁵ Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
    cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

⁶ Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
    iar părinţii sunt slava copiilor lor.

⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
    cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.

⁸ Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
    orice face, el reuşeşte.

⁹ Cine acoperă o jignire caută dragostea,
    dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
    decât o sută de lovituri pe cel prost.

¹¹ Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
    un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

¹² Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
    decât un prost în nesăbuinţa lui.

¹³ Dacă un om întoarce rău pentru bine,
    nici răul nu-i va părăsi casa.

¹⁴ Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
    de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!

¹⁵ Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
    sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

¹⁶ Ce folos au banii în mâna celui prost?
    Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …

¹⁷ Prietenul iubeşte oricând,
    iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

¹⁸ Omul nechibzuit dă garanţie
    şi girează pentru semenul său.

¹⁹ Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
    cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.

²⁰ Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
    şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.

²¹ Cine naşte un prost va avea întristare
    şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

²² O inimă veselă este un bun leac,
    dar un duh mâhnit usucă oasele.

²³ Cel rău acceptă mita pe ascuns,
    ca să corupă căile dreptăţii.

²⁴ Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
    dar ochii prostului o caută la capătul pământului.

²⁵ Un fiu prost aduce întristare tatălui său
    şi amărăciune celei ce l-a născut.

²⁶ Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
    nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

²⁷ Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
    şi cel înţelept are un duh calm.^[g]

²⁸ Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
    şi priceput dacă-şi ţine gura.

18 Singuraticul caută ce-i place lui însuşi;
    el sfidează orice înţelepciune.

² Cel prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură,
    ci doar în a-şi face cunoscută părerea.

³ Când vine cel rău, vine şi dispreţul
    şi o dată cu ruşinea, vine şi ocara.

⁴ Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci;
    izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător.

⁵ Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău,
    sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată.

⁶ Buzele prostului aduc ceartă
    şi gura lui cere lovituri.

⁷ Gura celui prost îi aduce ruina
    şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.

⁸ Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri;
    ele alunecă până în adâncul stomacului.

⁹ Cine este leneş în lucrul lui
    este confrate cu cel ce distruge.

¹⁰ Numele Domnului este un turn tare;
    cel drept fuge în el şi este protejat.

¹¹ Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
    şi-o închipuie ca pe un zid înalt.

¹² Înainte de pieire omul se îngâmfă,
    dar smerenia merge înaintea gloriei.

¹³ Cine răspunde fără să fi ascultat
    face o prostie şi îşi atrage ruşinea.

¹⁴ Duhul omului îl încurajează când este bolnav,
    dar cine poate sprijini un duh zdrobit?

¹⁵ Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă
    şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.

¹⁶ Un dar deschide uşi celui ce îl oferă
    şi-l duce înaintea celor mari.

¹⁷ Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate,
    până vine altul şi-i pune întrebări.

¹⁸ Aruncarea sorţului pune capăt neînţelegerilor
    şi decide între cei puternici.

¹⁹ Un frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită
    şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi.

²⁰ Din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa
    şi din venitul buzelor lui se satură.

²¹ Viaţa şi moartea stau în puterea limbii,
    iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.

²² Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine^[h]
    şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.

²³ Săracul vorbeşte implorând milă,
    dar bogatul răspunde cu asprime.

²⁴ Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină,
    dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.