Proverbe 13-15
Nouă Traducere În Limba Română
13 Un fiu înţelept acceptă disciplinarea tatălui său,
dar cel batjocoritor nu ascultă mustrarea.
2 Prin rodul gurii te bucuri de bunătăţi,
dar dorinţa celor necredincioşi este violenţa.
3 Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte viaţa,
dar cine se pripeşte în vorbire se ruinează.
4 Leneşul doreşte mult şi nu are nimic,
dar dorinţa celor harnici este satisfăcută.
5 Cel drept urăşte ceea ce este fals,
dar cel rău îşi aduce dezonoare şi ruşine.
6 Dreptatea îl protejează pe cel integru,
dar răutatea îl doboară pe cel păcătos.
7 Unul pretinde că este bogat şi n-are nimic;
altul pretinde că este sărac şi are mari bogăţii.
8 Bogăţia omului îi poate răscumpăra viaţa,
dar săracul nu ascultă ameninţarea.
9 Lumina celor drepţi străluceşte veselă,
dar candela celor răi se stinge.
10 Mândria dă naştere doar la certuri,
dar înţelepciunea se găseşte la cei ce primesc sfaturile.
11 Bogăţia câştigată fără trudă va scădea,
dar cel ce strânge prin muncă se va îmbogăţi.
12 O speranţă amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
13 Cine dispreţuieşte învăţătura va suferi pedeapsa,
dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.
14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,
îndepărtând pe om de la cursele morţii.
15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor necredincioşi duce la ruină.[a]
16 Orice om prudent lucrează cu cunoştinţă,
dar cel prost îşi dă la iveală prostia.
17 Un mesager rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios aduce vindecare.
18 Cine ignoră mustrarea merge spre sărăcie şi ruşine,
dar cine ia seama la corectare va fi respectat.
19 O dorinţă împlinită este dulce sufletului,
dar pentru cei proşti este o urâciune să se depărteze de rău.
20 Cine umblă cu înţelepţii va deveni înţelept,
dar cine se asociază cu proştii va avea de suferit.
21 Nenorocirea îi urmăreşte pe cei păcătoşi,
dar cei drepţi sunt răsplătiţi cu fericire.
22 Omul bun lasă moştenire nepoţilor săi,
dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept.
23 Ogorul omului sărac produce hrană din belşug,
dar aceasta este distrusă datorită nedreptăţii.
24 Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul,
dar cine-l iubeşte are grijă să-l disciplineze.
25 Cel drept mănâncă până se satură,
dar stomacul celor răi va duce lipsă.
14 Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa,
dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
2 Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.
3 Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
5 Martorul adevărat nu înşală,
dar un martor mincinos spune numai minciuni.
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte,
însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.
7 Depărtează-te de omul prost
pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!
8 Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile,
dar prostia proştilor înşală.
9 Proştii glumesc cu păcatul[b],
dar între cei drepţi este bunăvoinţă.
10 Inima îşi cunoaşte necazurile ei
şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.
11 Casa celor răi va fi distrusă,
dar cortul celor drepţi va înflori.
12 Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
13 Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
iar bucuria poate sfârşi în întristare.
14 Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.
15 Cel naiv crede orice cuvânt,
dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.
16 Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul,
dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.
17 Cel iute la mânie face prostii
şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.
18 Cei naivi moştenesc prostie,
dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.
20 Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
dar bogatul are mulţi prieteni.
21 Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.
22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.
23 În orice muncă grea există şi un câştig,
dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.
24 Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi,
dar prostia proştilor rodeşte prostie[c].
25 Martorul sincer salvează vieţi,
dar martorul fals este înşelător.
26 Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură,
şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
îndepărtând omul de la cursele morţii.
28 Poporul numeros este slava regelui,
dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.
29 Cel răbdător are mare pricepere,
dar cine este iute la mânie face prostii.
30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar invidia este putrezirea oaselor.
31 Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său,
dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.
32 Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.
33 Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput
şi chiar printre proşti se lasă cunoscută[d].
34 Dreptatea înalţă un neam,
dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.
35 Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,
dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.
15 Un răspuns blând potoleşte furia,
dar o vorbă aspră provoacă mânia.
2 Limba înţelepţilor foloseşte corect cunoştinţa,
dar gura proştilor împroaşcă nebunie.
3 Ochii Domnului sunt în orice loc,
supraveghindu-i atât pe cei răi, cât şi pe cei buni.
4 Limba care aduce însănătoşire este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte duhul.
5 Prostul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar cine primeşte mustrarea este înţelept.
6 În casa celui drept este mare bogăţie,
dar câştigul celor răi le aduce necaz.
7 Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoştinţă,
nu tot aşa face şi inima proştilor.
8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.
9 Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar El îi iubeşte pe cei ce urmăresc dreptatea.
10 O disciplinare severă îl aşteaptă pe cel ce părăseşte cărarea,
iar cine dispreţuieşte mustrarea va muri.[e]
11 Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[f] sunt înaintea Domnului;
cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat;
de aceea nu va merge la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă înseninează faţa,
dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.
14 Inima celor pricepuţi caută cunoştinţă,
dar gura celor proşti se hrăneşte cu prostie.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăţ necurmat.
16 Mai bine puţin, dar cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare.
17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste,
decât un bou îngrăşat unde este ură.
18 Omul iute la mânie provoacă certuri,
dar cel încet la mânie potoleşte cearta.
19 Drumul leneşului este ca o barieră de spini,
dar cărarea celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său,
dar omul prost îşi dispreţuieşte mama.
21 Prostia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar omul priceput păstrează drumul drept.
22 Fără sfat planurile dau greş,
dar ele reuşesc când sunt mulţi sfetnici.
23 Pentru un om este o bucurie să dea un răspuns iscusit
şi ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa Morţilor, care este jos.
25 Domnul distruge casa celor mândri,
dar întăreşte hotarele văduvei.
26 Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cuvintele plăcute sunt curate.
27 Cel lacom de câştig aduce necaz asupra familiei lui,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept cântăreşte răspunsurile,
dar gura celor răi împroaşcă lucruri rele.
29 Domnul este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire voioasă[g] înveseleşte inima
şi veştile bune dau sănătate oaselor.
31 Cel ce ascultă mustrarea care duce la viaţă
va locui printre înţelepţi.
32 Cine ignoră corectarea se dispreţuieşte pe sine,
dar cine ascultă mustrarea dobândeşte înţelepciune.
33 Frica de Domnul îl învaţă pe om înţelepciunea,[h]
iar smerenia merge înaintea gloriei.
Footnotes
- Proverbe 13:15 Sau: nu ţine multă vreme; sensul termenului ebraic este nesigur
- Proverbe 14:9 Sau: când este adusă o jertfă pentru păcat
- Proverbe 14:24 Sau: dar nesăbuinţa este cununa proştilor
- Proverbe 14:33 TM; LXX, Siriacă: / însă de mintea proştilor nu este cunoscută
- Proverbe 15:10 Sau: Disciplinarea este un rău pentru cel ce părăseşte cărarea; / cine dispreţuieşte mustrarea va muri.
- Proverbe 15:11 Ebr.: Şeol şi Abadon
- Proverbe 15:30 Lit.: Lumina ochilor
- Proverbe 15:33 Sau: Înţelepciunea îl învaţă pe om frica de Domnul
Romani 11
Nouă Traducere În Limba Română
Rămăşiţa lui Israel
11 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“[a] 4 Însă ce i-a răspuns Dumnezeu[b]? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal[c].“[d] 5 Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar ceilalţi au fost împietriţi, 8 aşa cum este scris:
„Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală,
ochi să nu vadă
şi urechi să nu audă,
până în ziua de astăzi.“[e]
9 Iar David spune:
„Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laţ,
într-o pricină de cădere şi într-o dreaptă răsplătire!
10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“[f]
Mântuirea neamurilor
11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? În nici un caz, ci, datorită greşelii lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. 12 Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?!
13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: având în vedere că sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea 14 încercând, cumva, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să-i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! 16 Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt[g]; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte.
17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor şi ai devenit părtaşă la rădăcina[h] bogată a măslinului, 18 nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20 Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! 22 Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. 24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?
Întregul Israel va fi mântuit
25 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină[i], ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel a experimentat împietrirea, până când va intra numărul complet al neamurilor. 26 Şi astfel[j] tot Israelul va fi mântuit[k], după cum este scris:
„Eliberatorul va veni din Sion;
El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta este legământul Meu cu ei,
când le voi şterge păcatele.“[l]
28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani, spre binele vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, datorită patriarhilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. 30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, 31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)[m] îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.
Laudă lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi[n] cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Lui?[o]
35 Cine I-a dat vreodată ceva,
ca El să trebuiască să-i dea înapoi?“[p]
36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
Footnotes
- Romani 11:3 Vezi 1 Regi 19:10, 14
- Romani 11:4 Lit.: oracolul divin
- Romani 11:4 Zeul canaanit al fertilităţii
- Romani 11:4 Vezi 1 Regi 19:18
- Romani 11:8 Vezi Deut. 29:4; Is. 29:10
- Romani 11:10 Vezi LXX, Ps. 69:22, 23
- Romani 11:16 Vezi Num. 15:17-21; partea din aluat oferită drept cel dintâi rod sunt Avraam şi patriarhii, iar tot aluatul sunt urmaşii lor, israeliţii
- Romani 11:17 Patriarhii
- Romani 11:25 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg; contrar religiilor misterelor, foarte răspândite în acea vreme în lumea greco-romană, care susţineau că tainele erau cunoscute numai de către cei iniţiaţi
- Romani 11:26 Sau: atunci
- Romani 11:26 Propoziţia aceasta a fost interpretată în două direcţii majore: (1) numărul total al evreilor care au fost mântuiţi în toate generaţiile (tot Israelul fiind echivalent cu numărul complet al neamurilor din v. 25); (2) cea mai mare parte a evreilor din ultima generaţie. Un lucru este clar, anume că nimeni, atât dintre evrei, cât şi neamuri, nu va fi mântuit într-un mod colectiv, ci numai pe baza credinţei în Isus Cristos cel înviat; vezi v. 23
- Romani 11:27 Vezi Is. 59:20, 21; 27:9; Ier. 31:33, 34
- Romani 11:31 Cele mai multe mss importante nu conţin acest cuvânt; câteva mss importante conţin în cele din urmă
- Romani 11:33 Sau: O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi
- Romani 11:34 Vezi LXX, Is. 40:13
- Romani 11:35 Vezi Iov 41:11
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.