Plângerile 4
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Plângere asupra soartei poporului
4 Vai, cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile(A) uliţelor!
2 Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată,
cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase(B) de pământ şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3 Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii(C) din pustie.
4 Limba(D) sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cer(E) pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe.
Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură(F) acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicită(G) într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
8 Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă(H) decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe,
pielea le este(I) lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame,
care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10 Femeile(J), cu toată mila(K) lor, îşi fierb copiii,
care le slujesc ca(L) hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat(M) mânia aprinsă;
a aprins(N) în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12 Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
13 Iată roada păcatelor(O) prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,
care(P) au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
14 Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi(Q) de sânge,
aşa că nimeni nu putea(R) să se atingă de hainele lor.
15 „Depărtaţi-vă, necuraţilor(S)!” li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!”
Când fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmaşul n-a căutat(T) la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17 Şi acolo ni se sfârşeau ochii(U) şi aşteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuşi nu ne-a izbăvit.
18 Ne pândeau paşii(V), ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre;
ni se apropia sfârşitul(W), ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârşitul!
19 Prigonitorii noştri erau mai iuţi(X) decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.
20 Suflarea(Y) vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins(Z) în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
21 „Bucură-te(AA) şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşti în ţara Uţ!
Dar şi la tine va trece potirul(AB) şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuirea(AC) îţi este ispăşită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ţie, fiica Edomului, îţi va(AD) pedepsi nelegiuirea
şi îţi va da pe faţă păcatele.”
Lamentaciones 4
Nueva Versión Internacional
Álef
[a]4 ¡Cómo ha perdido el oro su brillo!
¡Se ha empañado el oro fino!
¡Regadas por las esquinas de las calles
se han quedado las joyas sagradas!
Bet
2 A los valiosos hijos de Sión,
que antes valían su peso en oro,
hoy se les ve como vasijas de barro,
como la obra de un alfarero.
Guímel
3 Hasta los chacales ofrecen el pecho
y dan leche a sus cachorros,
pero mi pueblo[b] ya no tiene sentimientos;
¡es como los avestruces del desierto!
Dálet
4 Tanta es la sed que tienen los niños
que la lengua se les pega al paladar.
Piden pan los pequeñuelos,
pero nadie se lo da.
He
5 Quienes antes comían los más ricos manjares
hoy desfallecen de hambre por las calles.
Quienes antes se vestían de fina lana color púrpura
hoy se revuelcan en medio de la basura.
Vav
6 Más grande que los pecados de Sodoma
es la iniquidad de mi pueblo;
¡fue derribada en un instante
y nadie tendió la mano para ayudarla!
Zayin
7 Más radiantes que la nieve eran sus príncipes
y más blancos que la leche;
más rosado que el coral era su cuerpo;
su apariencia era la del zafiro.
Jet
8 Pero ahora se ven más sucios que el hollín;
en la calle nadie los reconoce.
Su piel, reseca como la leña,
se les pega a los huesos.
Tet
9 ¡Dichosos los que mueren por la espada,
más que los que mueren de hambre!
Torturados por el hambre desfallecen,
pues no cuentan con los frutos del campo.
Yod
10 Con sus manos, mujeres compasivas
cocinaron a sus propios hijos,
y esos niños fueron su alimento
cuando mi pueblo fue destruido.
Caf
11 El Señor dio rienda suelta a su enojo;
dejó correr el ardor de su ira.
Prendió fuego a Sión
y la consumió hasta sus cimientos.
Lámed
12 No creían los reyes de la tierra,
ni tampoco los habitantes del mundo,
que los enemigos y adversarios de Jerusalén
cruzarían alguna vez sus puertas.
Mem
13 Pero sucedió por los pecados de sus profetas,
por las iniquidades de sus sacerdotes,
¡por derramar sangre inocente
en las calles de la ciudad!
Nun
14 Manchados de sangre
andan por las calles como ciegos.
No hay nadie que se atreva
a tocar siquiera sus vestidos.
Sámej
15 «¡Largo de aquí, impuros!», les grita la gente.
«¡Fuera! ¡Fuera! ¡No nos toquen!».
El pueblo de otras naciones paganas les dice:
«Son unos vagabundos que andan huyendo.
No pueden quedarse aquí más tiempo».
Pe
16 El Señor mismo los ha dispersado;
ya no se preocupa por ellos.
Ya no hay respeto para los sacerdotes
ni compasión para los ancianos.
Ayin
17 Para colmo, desfallecen nuestros ojos
esperando en vano que alguien nos ayude.
Desde nuestras torres estamos en espera
de una nación que no puede salvarnos.
Tsade
18 A cada paso nos acechan;
no podemos ya andar por las calles.
Nuestro fin se acerca, nos ha llegado la hora;
¡nuestros días están contados!
Qof
19 Nuestros perseguidores resultaron
más veloces que las águilas del cielo;
nos persiguieron por las montañas,
nos acecharon en el desierto.
Resh
20 También cayó en sus redes el ungido del Señor,
que era el aliento de nuestras vidas.
Era él de quien decíamos:
¡Viviremos bajo su sombra entre las naciones!
Shin
21 ¡Regocíjate y alégrate, hija de Edom,
que vives como reina en la tierra de Uz!
¡Pero ya tendrás que beber de esta copa,
y quedarás embriagada y desnuda!
Tav
22 Tu castigo se ha cumplido, hija de Sión;
Dios no volverá a desterrarte.
Pero a ti, hija de Edom, te castigará por tu maldad
y pondrá al descubierto tus pecados.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Santa Biblia, NUEVA VERSIÓN INTERNACIONAL® NVI® © 1999, 2015, 2022 por Biblica, Inc.®, Inc.® Usado con permiso de Biblica, Inc.® Reservados todos los derechos en todo el mundo. Used by permission. All rights reserved worldwide.

