Plângerile 3
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Suferinţe şi mângâieri
3 Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.
3 Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna toată ziua.
4 Mi-a prăpădit(A) carnea şi pielea şi mi-a zdrobit(B) oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.
6 Mă aşază(C) în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7 M-a înconjurat(D) cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
8 Să tot strig(E) şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândeşte(F) ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile şi apoi s-a(G) aruncat pe mine şi m-a pustiit.
12 Şi-a încordat arcul şi m-a pus(H) ţintă săgeţii Lui.
13 În rărunchi mi-a înfipt săgeţile(I) din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul(J) poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece(K) de batjocură de ei.
15 M-a săturat(L) de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre(M), m-a acoperit cu cenuşă.
17 Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea.
18 Şi am(N) zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
19 „Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin(O) şi la otravă!”
20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătăţile(P) Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare(Q) dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
24 „Domnul este partea mea(R) de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte(S) în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi(T) în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine(U) pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
28 Să stea(V) singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-şi umple gura(W) cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
30 să dea(X) obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
31 Căci(Y) Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjeşte(Z) cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35 când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
36 când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede(AA) Domnul?
37 Cine a spus(AB) şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul(AC) şi binele?
39 De ce(AD) să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare(AE) să se plângă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm(AF) şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42 „Am păcătuit(AG), am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”
43 În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis(AH) fără milă.
44 Te-ai învăluit într-un nor, ca(AI) să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură(AJ) şi de ocară printre popoare.
46 Toţi vrăjmaşii(AK) noştri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază(AL) şi de groapă am avut parte, de prăpăd(AM) şi pustiire.
48 Şuvoaie(AN) de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topeşte ochiul(AO) în lacrimi necurmat şi fără răgaz,
50 până ce Domnul va privi din cer(AP) şi va vedea.
51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei(AQ) m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă(AR) şi au aruncat(AS) cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit(AT) apele peste cap şi(AU) ziceam: „Sunt pierdut!”
55 Dar am chemat(AV) Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit(AW) glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat(AX) şi ai zis: „Nu te teme!”
58 Doamne, Tu ai apărat(AY) pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi(AZ) dreptate.
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile(BA) lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stau(BB) ei jos sau când se scoală. Eu(BC) sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplăteşte-le(BD), Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub(BE) ceruri(BF), Doamne!
Lamentaciones 3
Nueva Versión Internacional
Álef
[a]3 Yo soy aquel que ha sufrido la aflicción
bajo la vara de su ira.
2 Me ha hecho andar en las tinieblas
y no en la luz.
3 Todo el día, una y otra vez,
su mano se ha vuelto contra mí.
Bet
4 Ha hecho que mi carne y mi piel envejezcan;
me ha quebrantado los huesos.
5 Me ha tendido un cerco
de amargura y tribulaciones.
6 Me obliga a vivir en las tinieblas,
como a los que hace tiempo murieron.
Guímel
7 Me tiene encerrado, no puedo escapar;
me ha puesto pesadas cadenas.
8 Por más que grito y pido ayuda,
él rechaza mi oración.
9 Cerró mi camino con bloques de piedra;
ha torcido mis senderos.
Dálet
10 Me acecha como oso,
como león escondido.
11 Me aparta del camino para despedazarme;
¡me deja sin ayuda!
12 Con el arco tenso,
me ha hecho blanco de sus flechas.
He
13 Me ha partido el corazón
con las flechas de su aljaba.
14 Soy el motivo de risa de todo mi pueblo;
todo el día me cantan parodias.
15 Me ha llenado de amargura,
me ha hecho beber hiel.
Vav
16 Con piedras me ha quebrado los dientes;
me ha hecho morder el polvo.
17 Me ha quitado la paz;
ya no recuerdo lo que es la dicha.
18 Y digo: «Me he quedado sin fuerzas
y sin esperanza en el Señor».
Zayin
19 Recuerda que estoy afligido y ando errante,
que estoy saturado de hiel y amargura.
20 Recuerdo esto bien
y por eso me deprimo.
21 Pero algo más me viene a la memoria,
lo cual me llena de esperanza:
Jet
22 Por el gran amor del Señor no hemos sido consumidos[b]
y su compasión jamás se agota.
23 Cada mañana se renuevan sus bondades;
¡muy grande es su fidelidad!
24 Me digo a mí mismo:
«El Señor es mi herencia.
¡En él esperaré!».
Tet
25 Bueno es el Señor con quienes esperan en él,
con todos los que lo buscan.
26 Bueno es esperar calladamente
la salvación del Señor.
27 Bueno es que el hombre aprenda
a llevar el yugo desde su juventud.
Yod
28 ¡Déjenlo estar solo y en silencio,
porque el Señor se lo ha impuesto!
29 ¡Que hunda el rostro en el polvo!
¡Tal vez haya esperanza todavía!
30 ¡Que dé la otra mejilla a quien lo hiera,
y quede así cubierto de deshonra!
Caf
31 El Señor nos ha rechazado,
pero no será para siempre.
32 Nos hace sufrir, pero también muestra compasión,
porque es muy grande su amor.
33 El Señor nos hiere y nos aflige,
pero no porque sea de su agrado.
Lámed
34 Cuando se aplasta bajo el pie
a todos los prisioneros de la tierra,
35 cuando en presencia del Altísimo
se le niegan al pueblo sus derechos
36 y no se hace justicia,
¿el Señor no se da cuenta?
Mem
37 ¿Quién puede anunciar algo y hacerlo realidad
sin que el Señor dé la orden?
38 ¿No es acaso por la boca del Altísimo
que acontece lo bueno y lo malo?
39 ¿Por qué habría de quejarse en vida
quien es castigado por sus pecados?
Nun
40 Examinemos y pongamos a prueba nuestras conductas
y volvamos al Señor.
41 Elevemos al Dios de los cielos
nuestro corazón y nuestras manos.
42 Hemos pecado, hemos sido rebeldes
y tú no nos has perdonado.
Sámej
43 Te cubriste de ira y nos persigues;
nos matas sin piedad.
44 Te cubriste con una nube
para no escuchar nuestra oración.
45 Como a escoria despreciable
nos has arrojado entre las naciones.
Pe
46 Todos nuestros enemigos abren la boca
para hablar mal de nosotros.
47 Hemos sufrido terrores y trampas,
ruina y destrucción.
48 Ríos de lágrimas corren por mis mejillas
porque ha sido destruida la hija de mi pueblo.
Ayin
49 Se inundarán en llanto mis ojos,
sin cesar y sin consuelo,
50 hasta que el Señor
contemple desde el cielo y vea.
51 Me duele en lo más profundo del alma
ver sufrir a las mujeres de mi ciudad.
Tsade
52 Mis enemigos me persiguen sin razón,
y quieren atraparme como a un ave.
53 Me quieren enterrar vivo
y me tiraron piedras.
54 Las aguas me han cubierto la cabeza;
tal parece que me ha llegado el fin.
Qof
55 Desde lo más profundo de la fosa
invoqué, Señor, tu nombre,
56 y tú escuchaste mi plegaria:
«No cierres tus oídos a mi clamor de alivio».
57 Te invoqué, y viniste a mí;
«No temas», me dijiste.
Resh
58 Tú, Señor, te pusiste de mi parte;
tú redimiste mi vida.
59 Tú, Señor, viste el mal que me causaron;
¡hazme justicia!
60 Tú notaste su sed de venganza
y todas sus maquinaciones en mi contra.
Shin
61 Señor, tú has escuchado sus insultos
y todos sus planes en mi contra;
62 tú sabes que todo el día mis enemigos
murmuran y se confabulan contra mí.
63 ¡Míralos! Hagan lo que hagan,[c]
se burlan de mí en sus canciones.
Tav
64 ¡Dales, Señor, su merecido
por todo lo que han hecho!
65 Pon un velo sobre sus corazones,
¡y caiga sobre ellos tu maldición!
66 Persíguelos, Señor, en tu enojo,
y bórralos de debajo de tus cielos.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Santa Biblia, NUEVA VERSIÓN INTERNACIONAL® NVI® © 1999, 2015, 2022 por Biblica, Inc.®, Inc.® Usado con permiso de Biblica, Inc.® Reservados todos los derechos en todo el mundo. Used by permission. All rights reserved worldwide.

