Plângerile 3
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Suferinţe şi mângâieri
3 Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.
3 Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna toată ziua.
4 Mi-a prăpădit(A) carnea şi pielea şi mi-a zdrobit(B) oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.
6 Mă aşază(C) în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7 M-a înconjurat(D) cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
8 Să tot strig(E) şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândeşte(F) ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile şi apoi s-a(G) aruncat pe mine şi m-a pustiit.
12 Şi-a încordat arcul şi m-a pus(H) ţintă săgeţii Lui.
13 În rărunchi mi-a înfipt săgeţile(I) din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul(J) poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece(K) de batjocură de ei.
15 M-a săturat(L) de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre(M), m-a acoperit cu cenuşă.
17 Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea.
18 Şi am(N) zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
19 „Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin(O) şi la otravă!”
20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătăţile(P) Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare(Q) dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
24 „Domnul este partea mea(R) de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte(S) în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi(T) în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine(U) pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
28 Să stea(V) singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-şi umple gura(W) cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;
30 să dea(X) obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.
31 Căci(Y) Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjeşte(Z) cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35 când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
36 când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede(AA) Domnul?
37 Cine a spus(AB) şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul(AC) şi binele?
39 De ce(AD) să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare(AE) să se plângă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm(AF) şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42 „Am păcătuit(AG), am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”
43 În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis(AH) fără milă.
44 Te-ai învăluit într-un nor, ca(AI) să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură(AJ) şi de ocară printre popoare.
46 Toţi vrăjmaşii(AK) noştri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază(AL) şi de groapă am avut parte, de prăpăd(AM) şi pustiire.
48 Şuvoaie(AN) de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topeşte ochiul(AO) în lacrimi necurmat şi fără răgaz,
50 până ce Domnul va privi din cer(AP) şi va vedea.
51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei(AQ) m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă(AR) şi au aruncat(AS) cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit(AT) apele peste cap şi(AU) ziceam: „Sunt pierdut!”
55 Dar am chemat(AV) Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit(AW) glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat(AX) şi ai zis: „Nu te teme!”
58 Doamne, Tu ai apărat(AY) pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi(AZ) dreptate.
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile(BA) lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stau(BB) ei jos sau când se scoală. Eu(BC) sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplăteşte-le(BD), Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub(BE) ceruri(BF), Doamne!
Plângeri 3
Nouă Traducere În Limba Română
Plângerea lui Iuda. Mângâiere găsită în bunătăţile Domnului
3 Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa
sub nuiaua furiei Lui.
2 El m-a condus şi m-a făcut să merg
prin întuneric, nu prin lumină!
3 Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea
toată ziua!
4 El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea
şi mi-a zdrobit oasele.
5 M-a asediat şi m-a înconjurat
cu otravă şi cu nenorocire.
6 M-a făcut să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
şi m-a pus în lanţuri grele.
8 Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor,
El îmi respinge rugăciunea.
9 Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
şi mi-a întortocheat cărările.
10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă
şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.
11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat
şi m-a lăsat pustiit.
12 Şi-a încordat arcul
şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.
13 Mi-a străpuns inima
cu săgeţi din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu.
Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.
15 M-a îndestulat cu ierburi amare
şi m-a săturat cu pelin.
16 Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş
şi m-a culcat în cenuşă[a].
17 Mi-a luat pacea
şi am uitat ce înseamnă fericirea.
18 Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă
şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul!“
19 Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,
de amărăciune şi de pelin.
20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele
şi se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
şi ce mă face să mai nădăjduiesc:
22 „Îndurările[b] Domnului nu s-au sfârşit,
mila Lui nu este la capăt.[c]
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;
mare este credincioşia Ta!“
24 Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea
şi de aceea voi nădăjdui în El!“
25 Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,
cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere
izbăvirea Domnului.
27 Este bine ca omul să poarte un jug
în tinereţea lui.
28 Să stea singur şi să tacă,
fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;
29 să-şi umple gura cu ţărână –
s-ar putea să mai existe nădejde;
30 să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte
şi să se sature de insulte!
31 Fiindcă Stăpânul nu respinge
pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el,
după bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjeşte,
nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34 Când sunt călcaţi în picioare
toţi prizonierii unei ţări,
35 când dreptatea umană este îndepărtată
înaintea Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptăţit în cauza lui,
nu vede, oare, Stăpânul?
37 Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,
dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
şi nenorocirea, şi bunăstarea?[d]
39 Atunci de ce murmură omul,
când este pedepsit pentru păcatele lui?
40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile
spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
42 „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat!“
43 Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45 Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46 Toţi vrăjmaşii noştri
şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază şi de groapă,
de prăpăd şi de distrugere.
48 Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49 Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
şi fără oprire,
50 până când Domnul din ceruri
va privi şi va lua aminte.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
pe toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
şi au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din adâncimile gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
la strigătele mele după ajutor!“
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“
58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
şi planurile lor împotriva mea.
61 Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
62 ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
63 Priveşte! Şezând sau în picioare,
ei mă batjocoresc în cântecele lor!
64 Răsplăteşte-le, Doamne,
după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
şi fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
de sub ceruri, Doamne!
Footnotes
- Plângeri 3:16 TM; LXX: m-a hrănit cu cenuşă, Ieremia făcând referire fie la tratamentul care i-a fost aplicat în timpul asediului (Ier. 20:1-2; 37:16, 20; 38:6), fie la tratamentul aplicat prizonierilor în urma distrugerii Ierusalimului
- Plângeri 3:22 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
- Plângeri 3:22 Siriacă, Tg: TM: Din pricina îndurărilor Domnului, nu suntem nimiciţi, / căci mila Lui nu este la capăt.
- Plângeri 3:38 Sau: Va ieşi oare din gura Celui Preaînalt / răul, la fel ca binele? (vezi şi LXX)
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.