Add parallel Print Page Options

Şerpii înfocaţi

Au(A) plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să(B) ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum

Read full chapter

Intrarea în pustie

Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum(A) îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir. Domnul mi-a zis: ‘Vă ajunge(B) de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte. Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi(C) să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine. Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat(D) în stăpânire lui Esau. Să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca şi să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea. Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani(E) de când Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic».’ Am(F) trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat(G) şi de Eţion-Gheber; apoi, ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.

Read full chapter