Add parallel Print Page Options

53 „Ţara să se împartă între(A) ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.

Read full chapter

53 Ţara să le fie împărţită acestora ca moştenire, ţinând cont de numărul celor înscrişi la numărătoare.

Read full chapter

Împărţirea ţării de la apus de Iordan

14 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe care li le-au(A) împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel. Împărţirea s-a făcut prin sorţi(B), cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. Căci(C) Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei. Fiii lui(D) Iosif alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim, şi leviţilor nu li s-a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor. Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile(E) pe care le dăduse lui Moise Domnul şi au împărţit ţara.

Caleb câştigă Hebronul

Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul(F), i-a zis: „Ştii ce(G) a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea(H). Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis(I) Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată. Fraţii mei(J) care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat(K) în totul calea Domnului, Dumnezeului meu. Şi în ziua aceea, Moise a jurat şi a zis: ‘Ţara(L) în care(M) a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu’. 10 Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum(N) a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. 11 Şi astăzi(O), sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg(P) în fruntea voastră. 12 Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi(Q) şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate(R), cu mine şi-i voi izgoni(S), cum a spus Domnul”. 13 Iosua a binecuvântat(T) pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a(U) dat ca moştenire Hebronul. 14 Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire până în ziua de azi Hebronul(V), pentru că urmase(W) în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel. 15 Hebronul se chema(X) mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Şi ţara(Y) s-a odihnit de război.

Ţinutul seminţiei lui Iuda

15 Partea căzută prin sorţi seminţiei fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul(Z) Edomului până la pustia(AA) Ţin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi. Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea de la capătul Mării Sărate, de la sânul care caută spre miazăzi. Ieşea spre miazăzi de suişul(AB) Acrabim, trecea prin Ţin şi se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Heţron, suia spre Adar şi se întorcea la Carcaa; trecea apoi prin Aţmon(AC), mergea până la pârâul Egiptului şi ieşea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi. Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la îmbucătura Iordanului.

Hotarul de miazănoapte pornea de la sânul mării care este la îmbucătura Iordanului. Suia spre Bet-Hogla(AD), trecea pe la miazănoapte de Bet-Araba şi se ridica până la piatra lui Bohan(AE), fiul lui Ruben; suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor(AF), şi se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în faţa suişului Adumim la miazăzi de pârâu. Trecea pe lângă apele En-Şemeş şi mergea până la(AG) En-Roguel. Suia de acolo prin valea Ben-Hinom(AH), înspre miazăzi de Iebus(AI), care este Ierusalimul, apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus şi la capătul văii refaimiţilor(AJ) la miazănoapte. Din vârful muntelui, hotarul se întindea până la izvorul apelor(AK) Neftoah, ieşea la cetăţile muntelui Efron şi trecea prin Baala(AL), sau Chiriat-Iearim(AM). 10 Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Şemeş şi trecea prin Timna(AN). 11 Apoi ieşea în laturea de miazănoapte a Ecronului(AO), se întindea spre Şicron, trecea prin muntele Baala, ajungea până la Iabneel şi ieşea la mare. 12 Hotarul de apus era Marea cea Mare(AP) şi ţărmul ei. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.

Caleb ia Hebronul şi Debirul

13 Lui Caleb(AQ), fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba(AR) era tatăl lui Anac. 14 Caleb a izgonit de acolo pe cei(AS) trei fii ai lui Anac: Şeşai(AT), Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac. 15 De acolo(AU) s-a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. 16 Caleb(AV) a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.” 17 Otniel(AW), fiul lui(AX) Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea, şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 18 După(AY) ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a pogorât(AZ) de pe măgarul ei, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?” 19 Ea a răspuns: „Fă-mi un dar(BA), căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos. 20 Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.

Cetăţile din ţinutul Iuda

21 Cetăţile aşezate în ţinutul de la miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminţiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabţeel, Eder, Iagur, 22 China, Dimona, Adada, 23 Chedeş, Haţor, Itnan, 24 Zif, Telem, Bealot, 25 Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, care este Haţor, 26 Amam, Şema, Molada, 27 Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet, 28 Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia, 29 Baala, Iim, Aţem, 30 Eltolad, Chesil, Horma, 31 Ţiclag(BB), Madmana, Sansana, 32 Lebaot, Şilhim, Ain şi Rimon. Toate cetăţile: douăzeci şi nouă, împreună cu satele lor. 33 În câmpie: Eştaol(BC), Ţorea, Aşna, 34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam, 35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeca, 36 Şaaraim, Aditaim, Ghedera şi Ghederotaim; patruzeci de cetăţi şi satele lor. 37 Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad, 38 Dilean, Miţpe, Iocteel(BD), 39 Lachis, Boţcat, Eglon, 40 Cabon, Lahmas, Chitliş, 41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Macheda; şaisprezece cetăţi şi satele lor. 42 Libna, Eter, Aşan, 43 Iiftah, Aşna, Neţib, 44 Cheila, Aczib şi Mareşa; nouă cetăţi şi satele lor. 45 Ecron, cetăţile şi satele lui; 46 de la Ecron şi la apus, toate cetăţile de lângă Asdod şi satele lor, 47 Asdod, cetăţile şi satele lui; Gaza, cetăţile şi satele ei, până la pârâul Egiptului(BE) şi la Marea(BF) cea Mare, care slujeşte ca hotar. 48 În munte: Şamir, Iatir, Soco, 49 Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul, 50 Anab, Eştemo, Anim, 51 Gosen(BG), Holon şi Ghilo; unsprezece cetăţi şi satele lor. 52 Arab, Duma, Eşean, 53 Janum, Bet-Tapuah, Afeca, 54 Humta, Chiriat-Arba(BH), care este Hebronul, şi Ţior; nouă cetăţi şi satele lor. 55 Maon, Carmel, Zif, Iuta, 56 Iizreel, Iocdeam, Zanoah, 57 Cain, Ghibea şi Timna; zece cetăţi şi satele lor. 58 Halhul, Bet-Ţur, Ghedor, 59 Maarat, Bet-Anot şi Eltecon; şase cetăţi şi satele lor. 60 Chiriat-Baal(BI), care este Chiriat-Iearim, şi Raba; două cetăţi şi satele lor. 61 În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca, 62 Nibşan, Ir-Hamelah şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor. 63 Fiii lui Iuda(BJ) n-au putut izgoni pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim, şi iebusiţii(BK) au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.

Ţinutul seminţiei lui Efraim

16 Partea căzută la sorţi fiilor lui Iosif se întindea de la Iordan, lângă Ierihon, spre apele Ierihonului, la răsărit. Hotarul urma pustia care se ridică de la Ierihon la Betel prin munte. Mergea mai departe de la Betel la Luz(BL) şi trecea spre hotarul archiţilor prin Atarot. Apoi se pogora la apus spre hotarul iafletiţilor până la hotarul Bet-Horonului(BM) de jos şi până la Ghezer(BN), ieşind la mare. Acolo şi-au primit moştenirea fiii(BO) lui Iosif: Manase şi Efraim. Iată hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor. Hotarul moştenirii lor era la răsărit Atarot-Adar(BP) până la Bet-Horonul(BQ) de sus. Ieşea spre mare la Micmetat(BR), în partea de miazănoapte, se întorcea la răsărit până la Taanat-Silo şi trecea în spre răsărit prin Ianoah. Din Ianoah pogora la Atarot(BS) şi la Naarata, atingea Ierihonul şi mergea până la Iordan. Din Tapuah mergea spre apus, până la pârâul Cana(BT), şi ieşea la mare. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Efraim, după familiile lor. Fiii lui Efraim aveau şi cetăţi(BU) deosebite în mijlocul moştenirii fiilor lui Manase, toate cu satele lor. 10 Ei n-au izgonit(BV) pe canaaniţii care locuiau în Ghezer, şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim până în ziua de azi, dar au fost puşi să plătească un bir.

Ţinutul căzut jumătăţii lui Manase

17 O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era(BW) întâiul născut al lui Iosif. Machir(BX), întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul(BY) şi Basanul, pentru că era un bărbat de război. Au dat prin sorţi o parte celorlalţi(BZ) fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer(CA), fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel(CB), fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer(CC), fiilor lui Şemida: aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor. Ţelofhad(CD), fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. Ele s-au înfăţişat înaintea preotului Eleazar(CE), înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai-marilor şi au zis: „Domnul(CF) a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri.” Şi li s-a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor. Au căzut zece părţi lui Manase, afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului. Căci fetele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui şi ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase. Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer până la Micmetat(CG), care este la răsărit de Sihem, şi ducea la dreapta până la locuitorii din En-Tapuah. Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul(CH) de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim. Hotarul se pogora până(CI) la pârâul Cana, la miazăzi de pârâu. Cetăţile(CJ) acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pârâului şi ieşea la mare. 10 Ţinutul de la miazăzi era al lui Efraim, cel de la miazănoapte al lui Manase şi marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întâlneau cu Aşer şi la răsărit cu Isahar. 11 Manase(CK) stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean(CL) cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi. 12 Fiii(CM) lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta. 13 Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un(CN) bir, dar nu i-au izgonit. 14 Fiii(CO) lui Iosif au vorbit lui Iosua şi i-au zis: „Pentru ce ne-ai dat de moştenire numai(CP) un sorţ şi numai o parte, când noi suntem un(CQ) popor mare la număr şi Domnul ne-a binecuvântat până acum?” 15 Iosua le-a zis: „Dacă sunteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara fereziţilor şi a refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.” 16 Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui şi cei ce sunt în valea lui Izreel(CR) au care(CS) de fier.” 17 Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi sunteţi un popor mare la număr şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ. 18 Ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea şi ieşirile ei vor fi ale voastre, şi veţi izgoni pe canaaniţi, cu toate(CT) carele lor de fier şi cu toată tăria lor.”

Măsurarea şi împărţirea pământului rămas

18 Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo(CU) şi au aşezat(CV) acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor. Mai rămâneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel, care nu-şi primiseră încă partea de moştenire. Iosua a zis copiilor lui Israel: „Până când(CW) vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri? Alegeţi trei bărbaţi de fiecare seminţie, şi-i voi porni. Să se scoale, să străbată ţara, să facă un plan în vederea împărţelii şi să se întoarcă la mine. S-o împartă în şapte; Iuda să rămână(CX) în hotarele lui la miazăzi şi casa lui(CY) Iosif să rămână în hotarele ei la miazănoapte. Voi dar să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul(CZ) pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. Dar leviţii(DA) să nu aibă parte în mijlocul vostru, căci moştenirea lor este preoţia Domnului, şi Gad(DB), Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit moştenirea pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.” Când s-au sculat bărbaţii şi au pornit să facă planul ţării, Iosua le-a dat porunca aceasta: „Duceţi-vă, străbateţi ţara, faceţi-mi un plan şi întoarceţi-vă la mine, apoi eu voi arunca pentru voi sorţul înaintea Domnului, la Silo.” Bărbaţii aceştia au plecat, au străbătut ţara şi au făcut planul după cetăţi, într-o carte, împărţind-o în şapte, şi s-au întors la Iosua, în tabără la Silo. 10 Iosua a aruncat înaintea Domnului sorţi pentru ei la Silo şi a împărţit ţara între copiii lui Israel, dând fiecăruia partea lui.

Partea lui Beniamin

11 Sorţul a căzut pe seminţia fiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi partea care le-a căzut prin sorţi îşi avea hotarele între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif. 12 Înspre miazănoapte, hotarul(DC) lor pornea de la Iordan. Suia pe la miazănoapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus şi ieşea în pustia Bet-Aven. 13 De acolo trecea prin Luz, la miazăzi de Luz, adică Betel(DD), şi se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miazăzi de Bet-Horonul(DE) de jos. 14 Înspre apus, hotarul mergea şi se întorcea pe la miazăzi de muntele care este în faţa Bet-Horonului; mergea spre miazăzi şi ieşea la Chiriat-Baal(DF), care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus. 15 Partea de miazăzi începea de la capătul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus, până la izvorul(DG) apelor Neftoahului. 16 Se pogora pe la capătul muntelui care este în faţa văii(DH) Ben-Hinom, în valea refaimiţilor, la miazănoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a iebusiţilor, până la En-Roguel(DI). 17 Se îndrepta spre miazănoapte la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este în faţa suişului Adumim, şi se pogora pe la piatra lui Bohan(DJ), fiul lui Ruben. 18 Trecea pe partea de miazănoapte în faţa(DK) Arabei, se pogora pe la Araba, 19 mergea înainte pe partea de miazănoapte de Bet-Hogla şi ieşea la sânul de miazănoapte al Mării Sărate, spre îmbucătura Iordanului la miazăzi. Acesta era hotarul de miazăzi. 20 Înspre răsărit, hotarul îl făcea Iordanul. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor, cu hotarele ei de jur împrejur. 21 Cetăţile seminţiei fiilor lui Beniamin, după familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ, 22 Bet-Araba, Ţemaraim, Betel, 23 Avim, Para, Ofra, 24 Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi şi satele lor. 25 Gabaon, Rama, Beerot, 26 Miţpe, Chefira, Moţa, 27 Rechem, Iirpeel, Tareala, 28 Ţela, Elef, Iebus(DL), adică Ierusalimul, Ghibeat şi Chiriat; paisprezece cetăţi şi satele lor. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor.

Partea lui Simeon

19 A doua parte a căzut prin sorţi lui Simeon, seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. Moştenirea lor(DM) era în mijlocul moştenirii fiilor lui Iuda. Ei au avut(DN) în moştenirea lor: Beer-Şeba, Şeba, Molada, Haţar-Şual, Bala, Aţem, Eltolad, Betul, Horma, Ţiclag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa, Bet-Lebaot şi Şaruhen; treisprezece cetăţi şi satele lor; Ain, Rimon, Eter şi Aşan; patru cetăţi şi satele lor şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, până la Baalat-Beer, care este Ramatul de miazăzi. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. Moştenirea fiilor lui Simeon a fost luată din partea de moştenire a fiilor lui Iuda, căci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei şi, de aceea(DO), fiii lui Simeon şi-au primit pe a lor în mijlocul moştenirii lor.

Partea lui Zabulon

10 A treia parte a căzut prin sorţi fiilor lui Zabulon după familiile lor. 11 Hotarul moştenirii(DP) lor se întindea până la Sarid. La apus, se suia spre Mareala şi atingea Dabeşet, apoi pârâul care curge înaintea Iocneamului(DQ). 12 Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, mergea înainte la Dabrat şi suia la Iafia. 13 De acolo trecea la răsărit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Caţin, mergea la Rimon şi se întorcea până la Nea. 14 Se întorcea apoi înspre miazănoapte, spre Hanaton, şi ieşea la valea Iiftah-El. 15 Cuprindea Catat, Nahalal, Şimron, Iideala, Betleem; douăsprezece cetăţi şi satele lor. 16 Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Zabulon, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Isahar

17 A patra parte a căzut prin sorţi lui Isahar, fiilor lui Isahar, după familiile lor. 18 Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem, 19 Hafaraim, Şion, Anaharat, 20 Rabit, Chişion, Abeţ, 21 Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ; 22 atingea Taborul, Şahaţima, Bet-Şemeş şi ieşea la Iordan; şaisprezece cetăţi şi satele lor. 23 Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Isahar, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Aşer

24 A cincea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor. 25 Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acşaf, 26 Alamelec, Amead şi Mişeal; atingea, spre apus, Carmelul şi Şihor-Libnat, 27 apoi se întorcea înspre răsărit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon şi de valea Iiftah-El la miazănoapte de Bet-Emec şi Neiel şi se întindea spre Cabul, la stânga, 28 şi spre Ebron, Rehob, Hamon şi Cana, până la Sidonul(DR) cel mare. 29 Se întorcea apoi spre Rama, până la cetatea cea tare a Tirului, şi spre Hosa şi ieşea la mare, prin ţinutul Aczib(DS). 30 Cuprindea: Uma, Afec şi Rehob; douăzeci şi două de cetăţi şi satele lor. 31 Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Neftali

32 A şasea parte a căzut prin sorţi fiilor lui Neftali, după familiile lor. 33 Hotarul lor se întindea de la Helef, de la Alon, prin Ţaananim, Adami-Necheb şi Iabneel, până la Lacum, şi ieşea la Iordan. 34 Se întorcea(DT) spre apus la Aznot-Tabor şi, de acolo, mergea înainte la Hucoc; se atingea de Zabulon înspre miazăzi, de Aşer înspre apus şi de Iuda; înspre răsărit era Iordanul. 35 Cetăţile tari erau: Ţidim, Ţer, Hamat, Racat, Chineret, 36 Adama, Rama, Haţor, 37 Chedeş, Edrei, En-Haţor, 38 Iireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş: nouăsprezece cetăţi şi satele lor. 39 Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Neftali, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Dan

40 A şaptea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor. 41 Hotarul moştenirii lor era Ţorea, Eştaol, Ir-Şemeş, 42 Şaalabin(DU), Aialon, Iitla, 43 Elon, Timnata, Ecron, 44 Elteche, Ghibeton, Baalat, 45 Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon, 46 Me-Iarcon şi Racon, cu hotarul care este faţă în faţă cu Iafo. 47 Ţinutul(DV) fiilor lui Dan se întindea şi în afară de acestea. Fiii lui Dan s-au suit şi s-au luptat împotriva lui Leşem; au pus mâna pe el şi l-au trecut prin ascuţişul sabiei; au pus stăpânire pe el, s-au aşezat în el şi l-au numit Dan(DW), după numele tatălui lor Dan. 48 Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor, cetăţile acestea şi satele lor.

Partea lui Iosua

49 După ce au isprăvit de împărţit ţara după hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor. 50 După porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah(DX), în muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou şi şi-a aşezat locuinţa acolo. 51 Acestea(DY) sunt moştenirile pe care le-au împărţit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel, prin sorţi înaintea Domnului, la Silo(DZ), la uşa cortului întâlnirii. Astfel au isprăvit ei împărţirea ţării.

Teritoriul repartizat în Cisiordania

14 Iată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel. Moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. Moise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei, deoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi. Aşadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Teritoriul moştenit de Caleb

Urmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea. Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea. Fraţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu. În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»[a]

10 Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani! 11 Sunt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă[b]. 12 Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii[c], iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“

13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire. 14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba[d]; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi.

După aceea ţara s-a odihnit de război.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Iuda

15 Teritoriul seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea spre hotarul Edomului în sud, spre marginea de sud a pustiei Ţin.

Hotarul lor de sud pornea de la marginea Mării Sărate[e], de la golful din sud, continua prin sudul Înălţimii Scorpionului[f], traversa pustia Ţin şi urca la sud de Kadeş-Barnea, după care traversa Heţronul şi urca spre Adar, întorcându-se pe la Karka. Traversa apoi Aţmon, atingea Râul Egiptului[g] şi ieşea la marginea mării. Acesta era hotarul lor[h] de sud.

Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului.

Hotarul de nord pornea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată, urca către Bet-Hogla, traversa pe la nord de Bet-Araba, trecea pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, urca către Debir prin valea Acor, se întorcea către nord înspre Ghilgal, în dreptul Înălţimii Adumim, care era la sud de ued[i], trecea apoi pe la apele En-Şemeşului şi ieşea la En-Roghel. Urca prin valea Ben-Hinom, la marginea de sud a Iebusului (Ierusalimul), urca înspre vârful muntelui care era în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim. Apoi, din vârful muntelui, hotarul se întindea către izvorul apelor Neftoahului, atingea cetăţile muntelui Efron şi continua până la Baala (Chiriat-Iearim). 10 Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim (Chesalon), cobora pe la Bet-Şemeş, trecea prin Timna 11 şi peste versantul nordic al Ekronului, continua către Şikron, traversa muntele Baala, atingea Iabneelul şi ajungea la mare.

12 Hotarul de apus era ţărmul Mării celei Mari[j].

Acesta era hotarul urmaşilor lui Iuda, de jur împrejur, potrivit clanurilor lor.

Cetăţile descendenţilor lui Iuda

13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s-a dat un teritoriu care era în mijlocul urmaşilor lui Iuda, potrivit celor spuse de Domnul lui Iosua, şi anume Chiriat-Arba (Hebron), – Arba fusese tatăl lui Anac. 14 Caleb i-a izgonit de acolo pe cei trei urmaşi ai lui Anac: pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai, urmaşii lui Anac. 15 De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

16 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ 17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. 18 Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat[k] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:

– Ce doreşti?

19 – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, deoarece mi-ai dat un teritoriu în Neghev[l]. Dăruieşte-mi şi izvoare de ape.

Şi astfel, Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

20 Iată care este moştenirea seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:

21 cetăţile care erau în Neghev, la marginea teritoriului seminţiei lui Iuda, înspre hotarul Edomului:

Kabţeel, Eder, Iagur,

22 China, Dimona, Adada,

23 Kedeş, Haţor, Itnan,

24 Zif, Telem, Bealot,

25 Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron (Haţor),

26 Amam, Şema, Molada,

27 Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Pelet,

28 Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,

29 Baala, Iyim, Eţem,

30 Eltolad, Chesil, Horma,

31 Ţiklag, Madmana, Sansana,

32 Lebaot, Şilhim, Ayin şi Rimon – în total douăzeci şi nouă de cetăţi cu satele dimprejurul lor;

33 cetăţile care erau în zona deluroasă[m]:

Eştaol, Ţora, Aşna,

34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,

35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeka,

36 Şaarayim, Aditayim, Ghedera şi Ghederotayim[n] – paisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor;

37 Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,

38 Dilan, Miţpa, Iokteel,

39 Lachiş, Boţkat, Eglon,

40 Kabon, Lahmas, Chitliş,

41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Makkeda – şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor;

42 Libna, Eter, Aşan,

43 Iftah, Aşna, Neţib,

44 Cheila, Aczib, Mareşa – nouă cetăţi cu satele dimprejurul lor;

45 Ekron cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, 46 de la Ekron înspre mare, toate aşezările din apropierea Aşdodului şi satele dimprejurul lor,

47 Aşdod cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, Gaza cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, până la Râul Egiptului şi până la ţărmul Mării celei Mari;

48 cetăţile care erau în regiunea muntoasă[o]:

Şamir, Iatir, Soco,

49 Dana, Chiriat-Sana (Debir),

50 Anab, Eştemo[p], Anim,

51 Goşen, Holon şi Ghilo – unsprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor;

52 Arab, Duma, Eşan,

53 Ianim, Bet-Tapuah, Afeka

54 Humta, Chiriat-Arba (adică Hebronul) şi Ţior – nouă cetăţi cu satele dimprejurul lor;

55 Maon, Carmel, Zif, Iuta,

56 Izreel, Iokdeam, Zanoah,

57 Kayin, Ghiva şi Timna – zece cetăţi cu satele dimprejurul lor;

58 Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,

59 Maarat, Bet-Anot şi Eltekon – şase cetăţi cu satele dimprejurul lor;

60 Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim) şi Raba – două cetăţi cu satele dimprejurul lor;

61 cetăţile care erau în pustie:

Bet-Araba, Midin, Sehaha,

62 Nibşan, Ir-Hammelah[q] şi En-Ghedi – şase cetăţi cu satele dimprejurul lor.

63 Urmaşii lui Iuda nu i-au putut izgoni pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi, prin urmare, iebusiţii au locuit la Ierusalim împreună cu urmaşii lui Iuda, până în ziua de azi.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Efraim

16 Teritoriul urmaşilor lui Iosif pornea de la Iordan, din dreptul Ierihonului, către apele Ierihonului, în partea de răsărit şi urca prin pustie, de la Ierihon către regiunea muntoasă a Betelului. Apoi pornea de la Betel (adică Luz)[r], traversa către teritoriul archit prin Atarot şi cobora înspre apus, către teritoriul iafletiţilor, până la Bet-Horonul de Jos şi până la Ghezer, atingând în final ţărmul mării.

Acolo şi-au primit moştenirea urmaşii lui Iosif – Manase şi Efraim. Iată care era teritoriul urmaşilor lui Efraim, potrivit clanurilor lor: hotarul moştenirii lor dinspre răsărit pornea de la Atarot-Adar, urca până la Bet-Horon şi atingea ţărmul mării. Din Micmetat, în nord, se întorcea către răsărit, înspre Taanat-Şilo, traversând Ianoah în partea de răsărit. Din Ianoah cobora la Atarot şi Naarata, atingând Ierihonul şi ajungând la Iordan. Din Tapuah mergea către apus înspre uedul[s] Kana şi atingea ţărmul mării.

Aceasta era moştenirea seminţiei efraimiţilor, potrivit clanurilor lor. Efraimiţii mai aveau şi un număr de cetăţi în teritoriul urmaşilor lui Manase, fiecare cetate având satele dimprejurul ei.

10 Ei nu i-au izgonit însă pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre efraimiţi până în ziua aceasta, fiind puşi la muncă forţată.

Teritoriul moştenit de seminţia lui Manase

17 Teritoriul seminţiei lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Ghilad, i s-a dat Ghiladul şi Başanul, pentru că el era un războinic. De asemenea, li s-a dat un teritoriu şi celorlalţi fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Şehem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui şi Şemida cu fiii lui; aceştia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor.

Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. Ele s-au prezentat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea conducătorilor, spunând: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne fie dată o moştenire în mijlocul rudelor noastre.“ Iosua le-a dat o parte de moştenire printre fraţii tatălui lor, întocmai după porunca Domnului. Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părţi, în afară de Ghilad şi Başan, care erau dincolo de Iordan, căci fetele lui Manase primiseră o moştenire printre fiii acestuia, iar ţinutul Ghiladului fusese dat celorlalţi fii ai lui Manase.

Hotarul teritoriului manasit se întindea de la Aşer până la Micmetat, în partea de răsărit a Şehemului, continuând spre sud până la locuitorii din En-Tapuah. Regiunea Tapuahului aparţinea lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase aparţinea efraimiţilor. Hotarul cobora apoi prin sudul uedului[t] Kana. Aceste cetăţi efraimite se aflau pe teritoriu manasit, hotarul lui Manase trecând pe la nord de ued şi ajungând apoi la ţărmul mării. 10 În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieşire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Aşer în partea de nord şi pe cel al lui Isahar în partea de răsărit. 11 Manase mai avea stăpânire în Isahar şi în Aşer peste Bet-Şan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum şi peste locuitorii din En-Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui şi peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălţimi[u]. 12 Manasiţii nu au putut însă să ocupe acele cetăţi şi, prin urmare, canaaniţii au continuat să locuiască în acea regiune. 13 Dar atunci când israeliţii au devenit destul de puternici, i-au pus pe canaaniţi la muncă forţată; de izgonit însă nu i-au izgonit.

14 Urmaşii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua:

– De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte şi un singur teritoriu ca moştenire? Noi suntem un popor numeros şi până acum am fost binecuvântaţi de Domnul.

15 – Dacă sunteţi un popor atât de numeros şi nu vă mai cuprinde regiunea muntoasă a lui Efraim, le-a răspuns Iosua, atunci duceţi-vă spre pădure şi tăiaţi-o ca să vă faceţi loc în teritoriul periziţilor şi al refaiţilor!

16 – Regiunea muntoasă nu ne va ajunge, i-au spus urmaşii lui Iosif, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Şan şi din împrejurimi, cât şi cei din valea Izreel!

17 Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim şi din Manase:

– Voi sunteţi un popor numeros şi foarte puternic. Prin urmare, nu veţi avea doar o singură parte, 18 ci veţi avea şi regiunea muntoasă. Căci veţi tăia pădurea şi trecătorile ei vor fi ale voastre, iar pe canaaniţi îi veţi izgoni, chiar dacă sunt puternici şi au care de fier!

Repartizarea teritoriului celorlalte seminţii

18 Întreaga comunitate a israeliţilor s-a strâns la Şilo şi au aşezat acolo Cortul Întâlnirii, ţara fiind sub stăpânirea lor. Mai rămăseseră însă şapte seminţii ale israeliţilor cărora nu li se dăduse partea de moştenire.

Atunci Iosua le-a zis israeliţilor: „Până când mai amânaţi să luaţi în stăpânire teritoriul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri? Alegeţi câte trei bărbaţi din fiecare seminţie, iar eu îi voi trimite să străbată ţara şi să facă[v] o descriere a ei în vederea împărţirii moştenirii, după care se vor întoarce la mine. Veţi împărţi teritoriul în şapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. Faceţi o descriere a ţării împărţite în şapte părţi şi aduceţi-mi-o, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru. Leviţii nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moştenirea lor este preoţia Domnului, iar Gad, Ruben şi jumătate din Manase şi-au primit moştenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le-a fost dat de către Moise, robul Domnului.“

Când bărbaţii au fost gata să plece ca să scrie despre ţară, Iosua le-a poruncit astfel: „Duceţi-vă, străbateţi ţara şi faceţi o descriere a ei, după care întoarceţi-vă la mine, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, la Şilo.“ Bărbaţii aceia au plecat şi au străbătut ţara, împărţind-o în şapte părţi şi scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăţilor ei, după care s-au întors la Iosua, în tabăra de la Şilo. 10 Acolo, Iosua a aruncat sorţul pentru ei în prezenţa Domnului şi le-a împărţit israeliţilor teritoriul, dând fiecăruia partea lui.

Teritoriul moştenit de Beniamin

11 O parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor îşi avea hotarele între teritoriul urmaşilor lui Iuda şi cel al urmaşilor lui Iosif.

12 Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munţi şi ajungea în pustia Bet-Aven. 13 De aici traversa marginea de sud a cetăţii Luz sau Betel şi cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet-Horonului de Jos.

14 Hotarul de apus pornea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului şi se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (Chiriat-Iearim), una din cetăţile urmaşilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.

15 Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus[w], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, 16 cobora către marginea muntelui care se află în faţa văii Ben-Hinom, în nordul văii Refaim, şi cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En-Roghel. 17 Se întorcea înspre nord, atingând En-Şemeş, apoi Ghelilot, care se află în faţa Înălţimii Adumim, continua pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, 18 cobora până în partea de nord a Bet-Arabei[x] şi apoi cobora spre Araba[y], 19 trecea prin partea de nord a cetăţii Bet-Hogla şi atingea golful din partea de nord a Mării Sărate[z], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.

20 Iordanul era hotarul din partea de răsărit.

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Cetăţile descendenţilor lui Beniamin

21 Cetăţile seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:

Ierihon, Bet-Hogla, Emek-Keţiţ,

22 Bet-Araba, Ţemarayim, Betel,

23 Avim, Para, Ofra,

24 Chefar-Amoni, Ofni şi Gheva – douăsprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.

25 Ghivon, Rama, Beerot,

26 Miţpa, Chefira, Moţa,

27 Rechem, Irpeel, Tarala,

28 Ţela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva şi Chiriat – paisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Simeon

19 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moştenirea acestora fiind pe teritoriul urmaşilor lui Iuda. Moştenirea lor cuprindea:

Beer-Şeba, Şeba[aa], Molada,

Haţar-Şual, Bala, Eţem,

Eltolad, Betul, Horma,

Ţiklag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa,

Bet-Lebaot şi Şaruhen – treisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.

Ayin, Rimon, Eter şi Aşan – patru cetăţi cu satele dimprejur, precum şi toate satele din jurul acestor cetăţi până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev.

Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. Moştenirea simeoniţilor a fost luată din teritoriul urmaşilor lui Iuda, pentru că teritoriul urmaşilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Aşadar, urmaşii lui Simeon şi-au primit moştenirea pe teritoriul urmaşilor lui Iuda.

Teritoriul moştenit de Zabulon

10 A treia parte a revenit urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moştenirii lor se întindea până la Sarid, 11 mergea spre apus către Marala, atingând Dabeşet şi uedul[ab] care este în faţa Iokneamului. 12 Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieşind la Dabrat şi urcând spre Iafia. 13 De aici, traversa spre răsărit către Gat-Hefer şi Et-Kaţin, ieşea la Rimon şi se întorcea către Nea, 14 după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel. 15 Cuprindea douăsprezece cetăţi cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem. 16 Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor şi acestea erau cetăţile lor cu satele dimprejur.

Teritoriul moştenit de Isahar

17 A patra parte a revenit urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. 18 Teritoriul lor cuprindea:

Izreel, Chesulot, Şunem,

19 Hafarayim, Şion, Anaharat,

20 Rabit, Chişion, Ebeţ,

21 Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ.

22 Hotarul atingea apoi Taborul, Şahaţuma şi Bet-Şemeş, ieşind la Iordan. În total erau şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor. 23 Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ţinând cont de cetăţile şi satele dimprejurul acestora.

Teritoriul moştenit de Aşer

24 A cincea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor. 25 Teritoriul lor trecea prin Helkat, Hali, Beten, Acşaf, 26 Ala-Melek, Amad şi Mişal. La apus atingea Carmelul şi Şihor-Libnatul, 27 iar la răsărit se întorcea către Bet-Dagon, atingea Zabulon şi valea Iftahel la nord de Bet-Emek şi Neiel, ieşind în stânga, spre Cabul, 28 Abdon[ac], Rehob, Hamon şi Kana, până la Sidonul cel Mare. 29 Se întorcea apoi către Rama până la fortăreaţa Tirului şi către Hosa, după care atingea ţărmul mării în regiunea Aczib. 30 Mai cuprindea şi Uma, Afek şi Rehob – în total douăzeci şi două de cetăţi cu satele dimprejurul lor. 31 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Neftali

32 A şasea parte a revenit urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor. 33 Hotarul lor pornea de la Helef şi de la stejarul din Ţaananim, trecea pe la Adami-Necheb şi Iabneel până la Lakum şi ieşea la Iordan, 34 după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Aşer la apus, iar Iordanul la răsărit. 35 Cetăţile fortificate erau:

Ţidim, Ţer, Hamat, Rakat, Chineret,

36 Adama, Rama, Haţor,

37 Kedeş, Edrei, En-Haţor,

38 Iron, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş – nouăsprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor.

39 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Dan

40 A şaptea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor. 41 Hotarul moştenirii lor cuprindea:

Ţora, Eştaol, Ir-Şemeş,

42 Şaalabin, Aialon, Itla,

43 Elon, Timnata, Ekron,

44 Elteche, Ghibeton, Baalat,

45 Iehud, Bene-Berak, Gat-Rimon,

46 Me-Iarkon şi Rakon la hotarul cu Iafo.

47 Însă daniţii n-au reuşit să intre în posesia teritoriului lor, astfel că au pornit să lupte împotriva Leşemului: au atacat cetatea, au capturat-o, au trecut-o prin ascuţişul sabiei şi au ocupat-o. S-au stabilit în cetate şi au numit-o Dan, după numele strămoşului lor, Dan. 48 Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul dat spre moştenire lui Iosua

49 După ce au încheiat de împărţit ţara, potrivit hotarelor stabilite, israeliţii i-au dat şi lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire printre ei, 50 aşa cum poruncise Domnul. I-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah[ad], în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou şi a locuit în ea.

51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel le-au dat ca moştenire, prin tragere la sorţi, la Şilo, în prezenţa Domnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Şi astfel ei au încheiat împărţirea ţării.

Footnotes

  1. Iosua 14:9 Vezi Deut. 1:36
  2. Iosua 14:11 Sau: atunci fie pentru luptă, fie pentru călătorie (lit.: fie pentru luptă, fie pentru a ieşi şi a intra)
  3. Iosua 14:12 Vezi nota de la 11:21; şi în v. 15
  4. Iosua 14:15 Chiriat-Arba înseamnă Cetatea lui Arba
  5. Iosua 15:2 Marea Moartă; şi în v. 5
  6. Iosua 15:3 Ebr.: Akrabim
  7. Iosua 15:4 Vezi nota de la 13:2; şi în v. 47
  8. Iosua 15:4 LXX; TM: vostru
  9. Iosua 15:7 Vezi nota de la 12:1
  10. Iosua 15:12 Marea Mediterană; şi în v. 47
  11. Iosua 15:18 TM, unele mss ale LXX; câteva mss ale LXX: Otniel, el a îndemnat-o
  12. Iosua 15:19 Vezi nota de la 10:40; şi în v. 21
  13. Iosua 15:33 Vezi nota de la 9:1
  14. Iosua 15:36 Sau: Ghedera (adică Ghederotayim); LXX: Ghedera şi satele aparţinătoare
  15. Iosua 15:48 Vezi nota de la 12:8
  16. Iosua 15:50 Sau: Eştemoa, cf. 21:14
  17. Iosua 15:62 Sau: Cetatea Sării
  18. Iosua 16:2 LXX (vezi şi 18:13; Gen.28:19; Jud.1:23); TM: de la Betel continua spre Luz
  19. Iosua 16:8 Vezi nota de la 12:1
  20. Iosua 17:9 Vezi nota de la 12:1
  21. Iosua 17:11 Sensul expresiei în ebraică este nesigur
  22. Iosua 18:4 Lit.: scrie; şi în vs. 6, 8.
  23. Iosua 18:15 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau, cf. 15:9: Chiriat-Iearimului, continua până la Efron
  24. Iosua 18:18 LXX; TM: continua până la versantul nordic din faţa Bet-Arabei
  25. Iosua 18:18 Vezi nota de la 8:14
  26. Iosua 18:19 Marea Moartă
  27. Iosua 19:2 Sau: Beer-Şeba (sau Şeba); 1 Cron. 4:28 nu conţine Şeba
  28. Iosua 19:11 Vezi nota de la 12:1
  29. Iosua 19:28 Unele mss ale TM şi Iosua 21:30; cele mai multe mss ale TM: Ebron
  30. Iosua 19:50 Cunoscută şi ca Timnat-Heres, cf. Jud. 2:9