Israeliţii în luptă cu canaaniţii

21 Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit^(A) că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război. ² Atunci^(B) Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.” ³ Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor, şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

Şerpii înfocaţi

⁴ Au^(C) plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să^(D) ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum ⁵ şi a vorbit^(E) împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru^(F) ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit^(G) sufletul de această hrană proastă.” ⁶ Atunci, Domnul^(H) a trimis împotriva poporului nişte^(I) şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. ⁷ Poporul^(J) a venit la Moise şi a zis: „Am^(K) păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te^(L) Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. ⁸ Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.” ⁹ Moise^(M) a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.

Alte călătorii ale israeliţilor

¹⁰ Copiii lui Israel au plecat şi au^(N) tăbărât la Obot. ¹¹ Au plecat^(O) din Obot şi au tăbărât^(P) la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. ¹² De acolo au plecat şi au tăbărât în valea Zered. ¹³ De acolo au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul amoriţilor, căci Arnonul^(Q) face hotarul Moabului, între Moab şi amoriţi.

¹⁴ De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:

¹⁶ De acolo s-au dus^(S) la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”

¹⁷ Atunci a cântat^(T) Israel cântarea aceasta:

Din pustia aceasta s-au dus la Matana; ¹⁹ din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; ²⁰ din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre^(V) pustie.

Sihon şi Og

²¹ Israel^(W) a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună: ²² „Lasă-mă^(X) să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.” ²³ Sihon^(Y) n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ^(Z) şi s-a luptat împotriva lui Israel. ²⁴ Israel^(AA) l-a bătut cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. ²⁵ Israel a luat toate cetăţile acelea şi s-a aşezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi. ²⁶ Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului şi-i luase toată ţara până la Arnon.

²⁷ De aceea zic poeţii:

³¹ Israel s-a aşezat astfel în ţara amoriţilor. ³² Moise a trimis să iscodească Iaezerul^(AG). Au luat satele care ţineau de el şi au izgonit pe amoriţii care erau în ele. ³³ Au^(AH) schimbat^(AI) apoi drumul şi s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la^(AJ) Edrei. ³⁴ Domnul a zis lui Moise: „Nu^(AK) te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui; să-i^(AL) faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.” ³⁵ Şi ei l-au^(AM) bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.

Balac trimite după Balaam

22 Copiii^(AN) lui Israel au pornit şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului. ² Balac, fiul lui Ţipor^(AO), a văzut tot ce făcuse Israel amoriţilor. ³ Şi Moab^(AP) a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel. ⁴ Moab a zis bătrânilor^(AQ) lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului. ⁵ El a trimis^(AR) soli la Balaam, fiul lui Beor, la^(AS) Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt, acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea! ⁶ Vino, te rog, să-mi blestemi^(AT) pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu este blestemat.” ⁷ Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri^(AU) pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac. ⁸ Balaam le-a zis: „Rămâneţi^(AV) aici peste noapte, şi vă voi da răspuns după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. ⁹ Dumnezeu^(AW) a venit la Balaam şi a zis: „Cine sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?” ¹⁰ Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună: ¹¹ ‘Iată, un popor a ieşit din Egipt şi acoperă faţa pământului; vino dar şi blestemă-l; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni.’ ” ¹² Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei şi nici să nu blestemi poporul acela, căci^(AX) este binecuvântat.” ¹³ Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” ¹⁴ Şi mai-marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac şi i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”

Măgăriţa lui Balaam vorbeşte

¹⁵ Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte. ¹⁶ Au ajuns la Balaam şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: ‘Nu mai pune piedici şi vino la mine, ¹⁷ căci îţi voi da multă cinste şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino^(AY), te rog, şi blestemă-mi poporul acesta!’ ” ¹⁸ Balaam a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi^(AZ) dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot^(BA) n-aş putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu. ¹⁹ Totuşi, vă rog, rămâneţi^(BB) aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.” ²⁰ Dumnezeu^(BC) a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei, dar^(BD) să faci numai ce-ţi voi spune.” ²¹ Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab. ²² Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Şi Îngerul^(BE) Domnului S-a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui şi cei doi slujitori ai lui erau cu el. ²³ Măgăriţa^(BF) a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum. ²⁴ Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii şi de fiecare parte a cărării era câte un zid. ²⁵ Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou. ²⁶ Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. ²⁷ Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ. ²⁸ Domnul a^(BG) deschis gura măgăriţei şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?” ²⁹ Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide^(BH) pe loc.” ³⁰ Măgăriţa^(BI) a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.” ³¹ Domnul a deschis^(BJ) ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat^(BK) şi s-a aruncat cu faţa la pământ. ³² Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori?

Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare^(BL) înaintea Mea. ³³ Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.” ³⁴ Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum, şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.” ³⁵ Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia, dar^(BM) să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.

Întâmpinarea lui Balaam

³⁶ Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit^(BN) înainte până la cetatea Moabului, care^(BO) este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. ³⁷ Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi^(BP) dau cinste?” ³⁸ Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine. Acum îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele^(BQ) pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.” ³⁹ Balaam a mers cu Balac şi au ajuns la Chiriat-Huţot. ⁴⁰ Balac a jertfit boi şi oi şi a trimis din ei lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el. ⁴¹ Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam şi l-a suit^(BR) pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.

Balaam binecuvântează

23 Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi^(BS) aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.” ² Balac a făcut cum spusese Balaam, şi Balac şi Balaam au adus câte^(BT) un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar. ³ Balaam a zis lui Balac: „Stai lângă^(BU) arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi^(BV) va ieşi înainte şi ce-mi va descoperi îţi voi spune.” Şi s-a dus pe un loc înalt. ⁴ Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam şi Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare şi, pe fiecare altar, am adus câte un viţel şi câte un berbec.” ⁵ Domnul a pus^(BW) cuvinte în gura lui Balaam şi a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.” ⁶ Balaam s-a întors la Balac şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.

⁷ Balaam şi-a^(BX) rostit prorocia şi a zis:

Balaam binecuvântează a doua oară

¹¹ Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am^(CE) luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi!” ¹² El a răspuns şi a zis: „Nu^(CF) trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?” ¹³ Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea, căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blestemi.” ¹⁴ L-a dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga, a zidit^(CG) şapte altare şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar. ¹⁵ Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.” ¹⁶ Domnul a venit înaintea lui Balaam, i-a pus^(CH) cuvinte în gură şi a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.” ¹⁷ Balaam s-a întors la el, şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”

¹⁸ Balaam şi-a rostit prorocia şi a zis:

Balaam proroceşte iarăşi bine

²⁵ Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!” ²⁶ Balaam a răspuns şi a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va^(CS) spune Domnul?” ²⁷ Balac a zis lui Balaam: „Vino^(CT), te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!” ²⁸ Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie^(CU). ²⁹ Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi^(CV) aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!” ³⁰ Balac a făcut cum zisese Balaam şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.

24 Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri^(CW) la descântece, ci şi-a întors faţa spre pustie. ² Balaam a ridicat ochii şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi^(CX), după seminţiile lui. Atunci, Duhul lui Dumnezeu a venit^(CY) peste el.

³ Balaam şi-a^(CZ) rostit prorocia şi a zis:

¹⁰ Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam, a bătut din^(DM) mâini şi a zis lui Balaam: „Eu te-am^(DN) chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!

¹¹ Fugi acum şi du-te acasă! Spusesem^(DO) că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primeşti.” ¹² Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! N-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis ¹³ că, dacă^(DP) mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n-aş putea să fac de la mine însumi nici bine, nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul? ¹⁴ Şi acum, iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti^(DQ) ce va face poporul acesta poporului tău în vremile^(DR) care vor urma.”

Steaua din Iacov

¹⁵ Balaam şi-a rostit^(DS) prorocia şi a zis:

²⁰ Balaam a văzut pe Amalec şi a rostit următoarea prorocie:

²¹ Balaam a văzut pe cheniţi şi a rostit următoarea prorocie:

²³ Balaam a rostit următoarea prorocie:

²⁵ Balaam s-a sculat, a plecat şi s-a^(DZ) întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.