Numeri 20-21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise

20 Toată adunarea copiilor^(A) lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit^(B) şi a fost îngropată Maria. ² Adunarea^(C) n-avea apă. Şi s-au^(D) răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. ³ Poporul a căutat^(E) ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când^(F) au murit fraţii noştri înaintea Domnului! ⁴ Pentru ce^(G) aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre? ⁵ Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” ⁶ Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut^(H) cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava^(I) Domnului. ⁷ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ⁸ „Ia^(J) toiagul şi cheamă adunarea tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi^(K) astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” ⁹ Moise a luat toiagul dinaintea^(L) Domnului, cum îi poruncise Domnul. ¹⁰ Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi^(M), răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” ¹¹ Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă^(N) din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. ¹² Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi^(O) crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi^(P) înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” ¹³ Acestea sunt^(Q) apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.

Edomiţii şi israeliţii

¹⁴ De la Cades, Moise^(R) a trimis nişte soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Aşa^(S) vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut. ¹⁵ Părinţii^(T) noştri s-au pogorât în Egipt şi am^(U) locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri. ¹⁶ Am^(V) strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis^(W) un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău. ¹⁷ Lasă-ne^(X) să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.” ¹⁸ Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.” ¹⁹ Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi^(Y) plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!” ²⁰ El a răspuns: „Să nu cumva^(Z) să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare. ²¹ Astfel^(AA), Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut^(AB) de la el.

Moartea lui Aaron. Eleazar

²² Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades^(AC) şi a ajuns^(AD) la muntele Hor. ²³ Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: ²⁴ „Aaron are să fie adăugat^(AE) la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi^(AF) împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. ²⁵ Ia pe Aaron^(AG) şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor. ²⁶ Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.” ²⁷ Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări. ²⁸ Moise^(AH) a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron^(AI) a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogorât de pe munte. ²⁹ Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci^(AJ) de zile.

Israeliţii în luptă cu canaaniţii

21 Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit^(AK) că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război. ² Atunci^(AL) Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.” ³ Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor, şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

Şerpii înfocaţi

⁴ Au^(AM) plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să^(AN) ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum ⁵ şi a vorbit^(AO) împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru^(AP) ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit^(AQ) sufletul de această hrană proastă.” ⁶ Atunci, Domnul^(AR) a trimis împotriva poporului nişte^(AS) şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. ⁷ Poporul^(AT) a venit la Moise şi a zis: „Am^(AU) păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te^(AV) Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. ⁸ Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.” ⁹ Moise^(AW) a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.

Alte călătorii ale israeliţilor

¹⁰ Copiii lui Israel au plecat şi au^(AX) tăbărât la Obot. ¹¹ Au plecat^(AY) din Obot şi au tăbărât^(AZ) la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. ¹² De acolo au plecat şi au tăbărât în valea Zered. ¹³ De acolo au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul amoriţilor, căci Arnonul^(BA) face hotarul Moabului, între Moab şi amoriţi.

¹⁴ De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:

¹⁶ De acolo s-au dus^(BC) la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”

¹⁷ Atunci a cântat^(BD) Israel cântarea aceasta:

Din pustia aceasta s-au dus la Matana; ¹⁹ din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; ²⁰ din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre^(BF) pustie.

Sihon şi Og

²¹ Israel^(BG) a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună: ²² „Lasă-mă^(BH) să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.” ²³ Sihon^(BI) n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ^(BJ) şi s-a luptat împotriva lui Israel. ²⁴ Israel^(BK) l-a bătut cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. ²⁵ Israel a luat toate cetăţile acelea şi s-a aşezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi. ²⁶ Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului şi-i luase toată ţara până la Arnon.

²⁷ De aceea zic poeţii:

³¹ Israel s-a aşezat astfel în ţara amoriţilor. ³² Moise a trimis să iscodească Iaezerul^(BQ). Au luat satele care ţineau de el şi au izgonit pe amoriţii care erau în ele. ³³ Au^(BR) schimbat^(BS) apoi drumul şi s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la^(BT) Edrei. ³⁴ Domnul a zis lui Moise: „Nu^(BU) te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui; să-i^(BV) faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.” ³⁵ Şi ei l-au^(BW) bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.