Add parallel Print Page Options

Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise

20 Toată adunarea copiilor(A) lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit(B) şi a fost îngropată Maria. Adunarea(C) n-avea apă. Şi s-au(D) răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. Poporul a căutat(E) ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când(F) au murit fraţii noştri înaintea Domnului! Pentru ce(G) aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre? Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut(H) cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava(I) Domnului. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Ia(J) toiagul şi cheamă adunarea tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi(K) astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” Moise a luat toiagul dinaintea(L) Domnului, cum îi poruncise Domnul. 10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi(M), răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” 11 Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă(N) din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. 12 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi(O) crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi(P) înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” 13 Acestea sunt(Q) apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.

Edomiţii şi israeliţii

14 De la Cades, Moise(R) a trimis nişte soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Aşa(S) vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut. 15 Părinţii(T) noştri s-au pogorât în Egipt şi am(U) locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri. 16 Am(V) strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis(W) un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău. 17 Lasă-ne(X) să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.” 18 Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.” 19 Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi(Y) plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!” 20 El a răspuns: „Să nu cumva(Z) să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare. 21 Astfel(AA), Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut(AB) de la el.

Moartea lui Aaron. Eleazar

22 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades(AC) şi a ajuns(AD) la muntele Hor. 23 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: 24 „Aaron are să fie adăugat(AE) la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi(AF) împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. 25 Ia pe Aaron(AG) şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor. 26 Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.” 27 Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări. 28 Moise(AH) a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron(AI) a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogorât de pe munte. 29 Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci(AJ) de zile.

Israeliţii în luptă cu canaaniţii

21 Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit(AK) că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război. Atunci(AL) Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.” Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor, şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

Şerpii înfocaţi

Au(AM) plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să(AN) ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit(AO) împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru(AP) ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit(AQ) sufletul de această hrană proastă.” Atunci, Domnul(AR) a trimis împotriva poporului nişte(AS) şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. Poporul(AT) a venit la Moise şi a zis: „Am(AU) păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te(AV) Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.” Moise(AW) a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.

Alte călătorii ale israeliţilor

10 Copiii lui Israel au plecat şi au(AX) tăbărât la Obot. 11 Au plecat(AY) din Obot şi au tăbărât(AZ) la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi au tăbărât în valea Zered. 13 De acolo au plecat şi au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul amoriţilor, căci Arnonul(BA) face hotarul Moabului, între Moab şi amoriţi.

14 De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:

„Vaheb în Sufa,
Şivoaiele Arnonului
15 Şi scurgerile şuvoaielor,
Care se întind înspre Ar şi se ating(BB) cu hotarul lui Moab.”

16 De acolo s-au dus(BC) la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”

17 Atunci a cântat(BD) Israel cântarea aceasta:

„Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
Pe care au săpat-o mai-marii poporului,
Cu toiagul de cârmuire(BE), cu toiegele lor!”

Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre(BF) pustie.

Sihon şi Og

21 Israel(BG) a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă(BH) să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.” 23 Sihon(BI) n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ(BJ) şi s-a luptat împotriva lui Israel. 24 Israel(BK) l-a bătut cu ascuţişul sabiei şi i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetăţile acelea şi s-a aşezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi. 26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului şi-i luase toată ţara până la Arnon.

27 De aceea zic poeţii:

„Veniţi la Hesbon!
Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieşit(BL) un foc din Hesbon,
O flacără din cetatea lui Sihon,
Şi a mistuit pe(BM) Ar-Moab,
Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Eşti pierdut, poporul lui Chemoş!(BN)
El a făcut pe fiii lui fugari,
Şi pe fetele lui le-a dat roabe
Lui Sihon, împăratul amoriţilor.
30 Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor:
Din Hesbon până la(BO) Dibon totul este nimicit;
Am pustiit până la Nofah,
Care se întinde până la(BP) Medeba.”

31 Israel s-a aşezat astfel în ţara amoriţilor. 32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul(BQ). Au luat satele care ţineau de el şi au izgonit pe amoriţii care erau în ele. 33 Au(BR) schimbat(BS) apoi drumul şi s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la(BT) Edrei. 34 Domnul a zis lui Moise: „Nu(BU) te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui; să-i(BV) faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.” 35 Şi ei l-au(BW) bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui.

Moartea lui Miriam. Apă din stâncă

20 Toată adunarea israeliţilor a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Poporul s-a stabilit în Kadeş. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.

Nu era apă pentru adunare, astfel că ei s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. Poporul s-a certat cu Moise şi a zis:

– Mai bine am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! De ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici şi noi şi vitele noastre? De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în acest loc uscat? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie şi nu este nici apă de băut.

Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului. Domnul i-a spus lui Moise: „Ia toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Aşa să scoţi apă din stâncă pentru ei şi să dai adunării şi vitelor lor să bea.“

Moise a luat toiagul dinaintea Domnului aşa cum El îi poruncise. 10 Moise şi Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii şi Moise le-a zis:

– Ascultaţi, răzvrătiţilor! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?

11 Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieşit apă din belşug, astfel că au băut atât adunarea, cât şi vitele lor.

12 Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.“

13 Acestea sunt apele de la Meriba[a] unde israeliţii s-au certat cu Domnul şi prin care El Şi-a arătat sfinţenia.

Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către israeliţi

14 După aceea, Moise a trimis nişte soli din Kadeş la regele Edomului:

– Aşa vorbeşte fratele tău Israel: Tu cunoşti toate greutăţile prin care am trecut, 15 cum părinţii noştri s-au dus în Egipt şi au locuit acolo multă vreme; egiptenii ne-au asuprit pe noi şi pe părinţii noştri. 16 Când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru şi a trimis Îngerul[b] care ne-a scos din Egipt; suntem la Kadeş, o cetate aflată la marginea ţinutului tău. 17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, nu vom bea apă din nici o fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem nici la stânga nici la dreapta, până trecem prin ţinutul tău.

18 Dar Edom i-a răspuns:

– Să nu treci pe la mine căci te voi întâmpina cu sabia.

19 Israeliţii i-au zis:

– Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă vom bea apa ta, noi şi vitele noastre, îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos[c], nimic mai mult.

20 Dar el le-a zis:

– Să nu treceţi!

Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni şi cu mână puternică. 21 Astfel Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a întors de la el.

Moartea lui Aaron şi învestirea în slujire a lui Elazar

22 Toată adunarea israeliţilor a pornit din Kadeş şi au ajuns la muntele Hor.

23 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor, la marginea ţării Edom: 24 „Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în ţara pe care o dau israeliţilor, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. 25 Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Elazar, şi du-i pe muntele Hor. 26 Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi pune-le pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“

27 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. 28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi le-a pus pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. 29 Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel l-a jelit pe Aaron treizeci de zile.

Distrugerea Aradului

21 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev[d], a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel şi a luat câţiva prizonieri. Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime[e] cetăţile lor.“ Domnul a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei şi cetăţile lor. Locul acela a fost numit Horma[f].

Şarpele din bronz

De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roşie[g] ca să ocolească ţara Edom; dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva Domnului şi împotriva lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“

Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi; ei i-au muşcat pe israeliţi şi mulţi din popor au murit. Poporul a venit la Moise şi i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.

Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.“ Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia.

Spre Moab

10 Israeliţii au plecat de acolo şi şi-au aşezat tabăra la Obot. 11 Au plecat din Obot şi şi-au aşezat tabăra la

Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în valea Zered. 13 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon care curge prin pustie şi care iese din teritoriul amoriţilor. Arnonul indică hotarul dintre moabiţi şi amoriţi. 14 De aceea se spune în Cartea Războaielor Domnului[h]:

„...Waheb în Sufa[i] şi uedurile[j];
    Arnonul 15 şi albiile uedurilor
care se întind înspre aşezarea Arului
    şi se proptesc de hotarul Moabului“.

16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă şi Eu îi voi da apă.“ 17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:

„Țâşneşte, fântână!
    Cântaţi despre ea,
18 despre fântâna[k] pe care au săpat-o prinţii,
    pe care au săpat-o nobilii poporului,
        nobili cu sceptre şi toiege!“[l]

Apoi a plecat din pustie spre Matana; 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga se vede toată pustia.

Înfrângerea lui Sihon şi Og

21 Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă să trec prin ţara ta! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“

23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci şi-a adunat toţi oamenii, a ieşit la luptă împotriva lui Israel în pustie şi l-a atacat la Iahaţ. 24 Însă Israel l-a învins, măcelărindu-l cu sabia. Apoi i-a luat în stăpânire ţara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul cu amoniţii, căci amoniţii îşi întăriseră hotarul. 25 Israel a cucerit toate cetăţile amoriţilor şi a locuit în ele, inclusiv în Heşbon şi în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor, care luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest pământ până la Arnon. 27 De aceea zic poeţii[m]:

„Veniţi la Heşbon! Să fie rezidit!
    Să fie fortificată cetatea lui Sihon!

28 Un foc a ieşit din Heşbon,
    o flacără din cetatea lui Sihon;
ea a mistuit Arul Moabului
    şi pe conducătorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
    Eşti nimicit, popor al lui Chemoş!
Ţi-ai risipit fiii
    şi ţi-ai dat fiicele sclave
        lui Sihon, regele amoriţilor!

30     Noi i-am spulberat,
    am distrus Heşbonul până la Dibon,
am devastat până la Nofah,
    care se întinde până la Medeba[n].“

31 Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.

32 După ce Moise a trimis iscoade la Iazer, israeliţii au cucerit satele din împrejurimi şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors şi au urcat pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, le-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu ei la Edrei.

34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.“

35 Astfel ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui şi cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. Apoi au luat în stăpânire ţara lui.

Footnotes

  1. Numeri 20:13 Meriba înseamnă Ceartă
  2. Numeri 20:16 Sau: un mesager, putând fi vorba despre Moise
  3. Numeri 20:19 TM; LXX conţine: pe lângă munte
  4. Numeri 21:1 Vezi nota de la 13:17
  5. Numeri 21:2 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă; şi în v. 3.
  6. Numeri 21:3 Horma înseamnă Nimicire
  7. Numeri 21:4 Vezi nota de la 14:25
  8. Numeri 21:14 O veche culegere de texte epice, astăzi pierdută
  9. Numeri 21:14 Sensul în ebraică al acestei expresii este nesigur
  10. Numeri 21:14 Uedul este o vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar; şi în v. 15
  11. Numeri 21:18 Sau: Cântaţi-i, / 18 cântaţi-i fântânii
  12. Numeri 21:18 Cântare prezentă probabil în Cartea Războaielor Domnului
  13. Numeri 21:27 O baladă amorită, probabil prezentă în Cartea Războaielor Domnului
  14. Numeri 21:30 Sensul versetului în ebraică este nesigur