Numeri 10-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Trâmbiţele de argint

10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea^(A) adunării şi pentru pornirea taberelor. ³ Când se va suna^(B) cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii. ⁴ Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii^(C) peste miile lui Israel. ⁵ Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tabără^(D) la răsărit; ⁶ când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tabără^(E) la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. ⁷ Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi^(F), dar să nu^(G) sunaţi cu vâlvă. ⁸ Din trâmbiţe^(H) să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. ⁹ Când veţi merge^(I) la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului^(J) care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte^(K) de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri. ¹⁰ În zilele^(L) voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă^(M) aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

Plecarea din Sinai

¹¹ În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat^(N) norul de pe cortul întâlnirii. ¹² Şi copiii lui Israel au pornit^(O) din pustia Sinai^(P) după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia^(Q) Paran. ¹³ Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca^(R) Domnului dată prin Moise. ¹⁴ Întâi^(S) a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai-mare Nahşon^(T), fiul lui Aminadab; ¹⁵ peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; ¹⁶ peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. ¹⁷ Când a fost desfăcut cortul^(U), au pornit întâi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând^(V) cortul. ¹⁸ Apoi, a pornit steagul^(W) taberei lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Şedeur; ¹⁹ peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai; ²⁰ peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. ²¹ Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul^(X) Locaş; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul. ²² Apoi a pornit steagul^(Y) taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai-mare Elişama, fiul lui Amihud; ²³ peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; ²⁴ peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. ²⁵ Apoi, a pornit steagul^(Z) taberei fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oştirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amişadai; ²⁶ peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran; ²⁷ peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. ²⁸ Acesta^(AA) a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

Moise şi socrul său

²⁹ Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel^(AB), Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l^(AC) voi da.’ Vino cu noi, şi îţi vom face^(AD) bine, căci Domnul^(AE) a făgăduit că va face bine lui Israel.” ³⁰ Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.” ³¹ Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii^(AF) călăuză. ³² Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele^(AG) pe care ni-l va face Domnul.” ³³ Ei au plecat de la Muntele^(AH) Domnului şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor^(AI) şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. ³⁴ Norul^(AJ) Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. ³⁵ Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te^(AK), Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!” ³⁶ Iar când îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”

Focul Domnului

11 Poporul^(AL) a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat^(AM). S-a aprins^(AN) între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. ² Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat^(AO) Domnului, şi focul s-a stins. ³ Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Prepeliţele

⁴ Adunăturii^(AP) de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine^(AQ) ne va da carne să mâncăm? ⁵ Ne aducem^(AR) aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. ⁶ Acum ni s-a uscat^(AS) sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.” ⁷ Mana^(AT) semăna cu grăuntele de coriandru şi la vedere era ca bedeliumul^(AU). ⁸ Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul^(AV) unei turte făcute cu untdelemn. ⁹ Când cădea roua^(AW) noaptea în tabără, cădea şi mana. ¹⁰ Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia^(AX) Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat ¹¹ şi a zis^(AY) Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? ¹² Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l^(AZ) la sânul tău, cum poartă doica^(BA) pe copil, până în ţara pe care ai jurat^(BB) părinţilor lui că i-o vei da’? ¹³ De unde^(BC) să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ ¹⁴ Eu^(BD) singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. ¹⁵ Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă^(BE), Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd^(BF) nenorocirea.” ¹⁶ Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci^(BG) de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere^(BH) asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. ¹⁷ Eu^(BI) Mă voi pogorî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul^(BJ) care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur. ¹⁸ Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă^(BK) pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în^(BL) auzul Domnului şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi^(BM) o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne, şi veţi mânca. ¹⁹ Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ²⁰ ci o lună^(BN) întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce^(BO) am ieşit noi oare din Egipt?»’.” ²¹ Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul^(BP) căruia sunt eu, şi Tu zici: ‘Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!’ ²² Putem tăia^(BQ) oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?” ²³ Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva^(BR) s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va^(BS) întâmpla sau nu.” ²⁴ Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat^(BT) şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului. ²⁵ Domnul S-a pogorât^(BU) în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat^(BV) peste ei, au început să prorocească^(BW), dar după aceea n-au mai prorocit. ²⁶ Doi oameni, unul numit Eldad şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei, căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu^(BX) se duseseră la cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără. ²⁷ Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” ²⁸ Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise^(BY), opreşte-i.” ²⁹ Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu^(BZ) ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” ³⁰ Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel. ³¹ Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt^(CA), care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără, cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului. ³² În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei. ³³ Pe când carnea^(CB) era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. ³⁴ Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. ³⁵ De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat^(CC) la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.

Lepra Mariei

12 Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene^(CD) pe care o luase el de nevastă, căci luase o femeie etiopiană. ² Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare^(CE) şi prin noi?” Şi Domnul^(CF) a auzit-o. ³ Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. ⁴ Deodată, Domnul^(CG) a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: „Duceţi-vă, câteşitrei la cortul întâlnirii.” Şi s-au dus câteşitrei. ⁵ Domnul S-a pogorât^(CH) în stâlpul de nor şi a stat la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi. ⁶ Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie^(CI) sau îi voi vorbi într-un^(CJ) vis. ⁷ Nu^(CK) tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este^(CL) credincios în toată casa^(CM) Mea. ⁸ Eu îi vorbesc gură către^(CN) gură, Mă descopăr lui nu^(CO) prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul^(CP) Domnului. Cum de^(CQ) nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” ⁹ Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat. ¹⁰ Norul s-a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria^(CR) era plină de^(CS) lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria, şi iată că ea avea lepră. ¹¹ Atunci Aaron a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa^(CT) păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi şi de care ne-am făcut vinovaţi! ¹² Să nu fie Maria ca un copil născut^(CU) mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui!” ¹³ Moise a strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindecă-o!” ¹⁴ Şi Domnul a zis lui Moise: „Dacă^(CV) ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă^(CW) deci şapte zile afară din tabără, după aceea să fie primită în tabără.” ¹⁵ Maria^(CX) a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n-a pornit până ce n-a intrat din nou Maria în tabără. ¹⁶ După aceea, poporul a plecat din Haţerot^(CY) şi a tăbărât în pustia Paran.