Paştele în pustia Sinai

9 Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis: ² „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele^(A) la vremea hotărâtă. ³ Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la ele.” ⁴ Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştele. ⁵ Şi au^(B) prăznuit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. ⁶ S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi^(C) din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au^(D) înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron. ⁷ Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” ⁸ Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi^(E) să văd ce vă porunceşte Domnul.” ⁹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹⁰ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului. ¹¹ Şi să le prăznuiască în luna a doua^(F), în ziua a paisprezecea, seara^[a]; să le mănânce^(G) cu azimi şi ierburi amare. ¹² Să nu lase din^(H) ele nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă^(I) niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate^(J) poruncile privitoare la Paşte. ¹³ Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit^(K) din poporul lui, pentru că n-a adus^(L) darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia^(M) pedeapsa pentru păcatul lui. ¹⁴ Dacă un străin care locuieşte între voi prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi^(N) lege să fie între voi, pentru străin, ca şi pentru băştinaş.’ ”

Norul

¹⁵ În ziua^(O) când a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii şi, de seara^(P) până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc. ¹⁶ Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc. ¹⁷ Când se^(Q) ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel, şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel. ¹⁸ Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme^(R) cât rămânea norul deasupra cortului. ¹⁹ Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau^(S) de porunca Domnului, şi nu porneau. ²⁰ Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului. ²¹ Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei. ²² Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui^(T) Israel rămâneau tăbărâţi, şi nu porneau, şi când se ridica, porneau şi ei. ²³ Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau^(U) de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.