Trâmbiţele de argint

10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea^(A) adunării şi pentru pornirea taberelor. ³ Când se va suna^(B) cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii. ⁴ Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii^(C) peste miile lui Israel. ⁵ Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tabără^(D) la răsărit; ⁶ când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tabără^(E) la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. ⁷ Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi^(F), dar să nu^(G) sunaţi cu vâlvă. ⁸ Din trâmbiţe^(H) să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. ⁹ Când veţi merge^(I) la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului^(J) care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte^(K) de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri. ¹⁰ În zilele^(L) voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă^(M) aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

Plecarea din Sinai

¹¹ În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat^(N) norul de pe cortul întâlnirii. ¹² Şi copiii lui Israel au pornit^(O) din pustia Sinai^(P) după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia^(Q) Paran. ¹³ Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca^(R) Domnului dată prin Moise. ¹⁴ Întâi^(S) a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai-mare Nahşon^(T), fiul lui Aminadab; ¹⁵ peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; ¹⁶ peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. ¹⁷ Când a fost desfăcut cortul^(U), au pornit întâi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând^(V) cortul. ¹⁸ Apoi, a pornit steagul^(W) taberei lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Şedeur; ¹⁹ peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai; ²⁰ peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. ²¹ Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul^(X) Locaş; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul. ²² Apoi a pornit steagul^(Y) taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai-mare Elişama, fiul lui Amihud; ²³ peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; ²⁴ peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. ²⁵ Apoi, a pornit steagul^(Z) taberei fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oştirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amişadai; ²⁶ peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran; ²⁷ peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. ²⁸ Acesta^(AA) a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

Moise şi socrul său

²⁹ Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel^(AB), Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l^(AC) voi da.’ Vino cu noi, şi îţi vom face^(AD) bine, căci Domnul^(AE) a făgăduit că va face bine lui Israel.” ³⁰ Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.” ³¹ Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii^(AF) călăuză. ³² Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele^(AG) pe care ni-l va face Domnul.” ³³ Ei au plecat de la Muntele^(AH) Domnului şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor^(AI) şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. ³⁴ Norul^(AJ) Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. ³⁵ Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te^(AK), Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!” ³⁶ Iar când îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”