Numbers 10
New American Standard Bible
The Silver Trumpets
10 The Lord spoke further to Moses, saying, 2 “Make yourself two trumpets of silver, you shall make them of hammered work; and you shall use them for (A)summoning the congregation and breaking camp. 3 Now (B)when both are blown, all the congregation shall meet you at the entrance of the tent of meeting. 4 But if only one is blown, then the (C)leaders, the heads of the [a]divisions of Israel, shall meet you. 5 And when you blow an alarm, the camps that are pitched (D)on the east side shall set out. 6 Then when you sound an alarm the second time, the camps that are pitched on (E)the south side shall set out; an alarm is to be sounded for them to break camp. 7 When convening the assembly, however, you shall blow the trumpets without (F)sounding an alarm. 8 (G)The sons of Aaron, moreover, the priests, shall blow the trumpets; and this shall be a permanent statute for you throughout your generations. 9 And when you go to war in your land against the enemy who (H)attacks you, then you shall sound an alarm with the trumpets, so that you will be (I)thought of by the Lord your God, and be saved from your enemies. 10 Also on the day of your joy and at your appointed [b]feasts, and on the first days of your months, (J)you shall blow the trumpets over your burnt offerings, and over the sacrifices of your peace offerings; and they shall be as a reminder of you before your God. I am the Lord your God.”
The Tribes Leave Sinai
11 Now in (K)the second year, in the second month, on the twentieth of the month, the cloud was lifted from above the [c]tabernacle of the testimony; 12 and the sons of Israel set out on (L)their journeys from the wilderness of Sinai. Then the cloud settled in the (M)wilderness of Paran. 13 (N)So they moved on for the first time in accordance with the [d]command of the Lord through Moses. 14 The [e]flag of the camp of the sons of Judah, by their armies, (O)set out first, with Nahshon the son of Amminadab, over its army, 15 and Nethanel the son of Zuar, over the tribal army of the sons of Issachar; 16 and Eliab the son of Helon over the tribal army of the sons of Zebulun.
17 (P)Then the tabernacle was taken down; and the sons of Gershon and the sons of Merari, who were carrying the tabernacle, set out. 18 Next (Q)the flag of the camp of Reuben, by their armies, set out with Elizur the son of Shedeur, over its army, 19 and Shelumiel the son of Zurishaddai over the tribal army of the sons of Simeon, 20 and Eliasaph the son of Deuel was over the tribal army of the sons of Gad.
21 (R)Then the Kohathites set out, carrying the holy objects; and (S)the tabernacle was set up before their arrival. 22 (T)Next the flag of the camp of the sons of Ephraim, by their armies, set out, with Elishama the son of Ammihud over its army, 23 and Gamaliel the son of Pedahzur over the tribal army of the sons of Manasseh; 24 and Abidan the son of Gideoni over the tribal army of the sons of Benjamin.
25 (U)Then the flag of the camp of the sons of Dan, by their armies, which formed the (V)rear guard for all the camps, set out, with Ahiezer the son of Ammishaddai over its army, 26 and Pagiel the son of Ochran over the tribal army of the sons of Asher; 27 and Ahira the son of Enan over the tribal army of the sons of Naphtali. 28 [f]This was the order of marching for the sons of Israel by their armies as they set out.
29 Then Moses said to (W)Hobab the son of (X)Reuel the Midianite, Moses’ father-in-law, “We are setting out to the place of which the Lord said, ‘(Y)I will give it to you.’ (Z)Come with us and we will do you good, for the Lord (AA)has [g]promised good concerning Israel.” 30 But he said to him, “(AB)I will not come, but rather will go to my own land and relatives.” 31 Then he said, “Please do not leave us, since you know [h]where we should camp in the wilderness, and you (AC)will be as eyes for us. 32 So it will be, if you go with us, that [i](AD)whatever good the Lord [j]does for us, (AE)we will [k]do for you.”
33 (AF)So they moved on from the mountain of the Lord three days’ journey, with (AG)the ark of the covenant of the Lord going on in front of them for the [l]three days, to seek out (AH)a resting place for them. 34 (AI)And the cloud of the Lord was over them by day when they set out from the camp.
35 Then it came about when the ark set out that Moses said,
“(AJ)Rise up, Lord!
And may Your enemies be scattered,
And those (AK)who hate You flee from Your presence.”
36 And when it came to rest, he said,
Footnotes
- Numbers 10:4 Lit thousands; or clans
- Numbers 10:10 Or times
- Numbers 10:11 Lit dwelling place, and so throughout the ch
- Numbers 10:13 Lit mouth
- Numbers 10:14 Or division, and so throughout the ch
- Numbers 10:28 Lit These were the regulations for the order
- Numbers 10:29 Lit spoken
- Numbers 10:31 Lit our camping
- Numbers 10:32 Lit that good which
- Numbers 10:32 Lit does good
- Numbers 10:32 Lit do good
- Numbers 10:33 Lit three days’ journey
Numeri 10
Nouă Traducere În Limba Română
Trâmbiţele din argint
10 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Fă două trâmbiţe din argint; să le faci din argint bătut şi să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor. 3 Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 4 Când se va suna doar dintr-o singură trâmbiţă, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel. 5 Când veţi suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit; 6 când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud. Să se sune alarma ori de câte ori pornesc. 7 Când veţi strânge laolaltă adunarea, să sunaţi, dar să nu sunaţi ca la alarmă. 8 Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. 9 Când veţi merge la război în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă asupreşte, să sunaţi alarma din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi vă va elibera de duşmanii voştri. 10 De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile voastre de tot şi peste jertfele de pace[a]; ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să Îşi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Poporul părăseşte Sinaiul
11 În al doilea an, în luna a doua, în a douăzecea zi a lunii, norul s-a ridicat de pe Tabernaculul Mărturiei. 12 Atunci israeliţii au pornit din pustia Sinai în călătoriile lor; norul s-a aşezat în pustia Paran. 13 Era pentru prima oară când porneau la porunca Domnului dată prin Moise.
14 Steagul taberei lui Iuda a pornit primul, oştire după oştire; Nahşon, fiul lui Aminadab, era peste toată oştirea. 15 Peste oştirea seminţiei lui Isahar era Netanel, fiul lui Ţuar; 16 peste oştirea seminţiei lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17 După ce a fost coborât Tabernaculul, fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari au pornit ducând Tabernaculul. 18 Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, oştire după oştire; Eliţur, fiul lui Şedeur era peste toată oştirea. 19 Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, era peste seminţia lui Simeon, 20 iar peste oştirea seminţiei lui Gad era Elisaf, fiul lui Deuel.
21 Apoi au pornit chehatiţii, care duceau lucrurile sfinte; Tabernaculul fusese pregătit înainte ca ei să sosească. 22 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, oştire după oştire; Elişama, fiul lui Amihud era peste toată oştirea. 23 Gamaliel, fiul lui Pedahţur, era peste oştirea seminţiei lui Manase, 24 iar Abidan, fiul lui Ghidoni, era peste oştirea seminţiei lui Beniamin.
25 Apoi a pornit steagul taberei lui Dan, care forma ariergarda tuturor taberelor, oştire după oştire; Ahiezer, fiul lui Amişadai, era peste toată oştirea. 26 Paghiel, fiul lui Ocran, era peste toată oştirea seminţiei lui Aşer, 27 iar peste oştirea seminţiei lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28 Aceasta a fost ordinea de marş a israeliţilor când au pornit oştire după oştire.
29 Moise i-a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise:
– Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi-l voi da vouă!“ Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul
i-a promis binele lui Israel.
30 Dar el i-a răspuns:
– Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în ţara mea şi la rudele mele.
31 Moise însă i-a zis:
– Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu ştii unde putem să ne aşezăm tabăra în pustie şi astfel vei fi ca ochii pentru noi. 32 Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaş la orice bine pe care ni-l va face Domnul.
33 Şi astfel, ei au pornit de la muntele Domnului şi au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului cu Domnul a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă. 34 Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.
35 Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea:
„Ridică-Te, Doamne!
Duşmanii Tăi să fie împrăştiaţi
şi cei ce Te urăsc să fugă dinaintea feţei Tale!“
36 Şi când se oprea să se odihnească, el zicea:
„Întoarce-te, Doamne,
la mulţimea miilor lui Israel!“
Footnotes
- Numeri 10:10 Vezi nota de la 6:14
New American Standard Bible®, Copyright © 1960, 1971, 1977, 1995, 2020 by The Lockman Foundation. All rights reserved.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.