Călcarea de lege a lui Eliaşib

13 În vremea aceea, s-a citit^(A) în faţa poporului în cartea lui Moise şi s-a găsit scris că amonitul^(B) şi moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, ² pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine şi apă şi pentru că tocmiseră^(C) împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar^(D) Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare. ³ Când au auzit Legea, au deosebit^(E) din Israel pe toţi străinii. ⁴ Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru şi rudă cu Tobia, ⁵ pregătise pentru el o cămară mare, unde^(F) puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite^(G) pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi. ⁶ Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an^(H) al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârşitul anului am căpătat de la împărat învoire ⁷ să mă întorc la Ierusalim şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind^(I) o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu. ⁸ Mi-a părut foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia. ⁹ Apoi, am poruncit să se curăţească^(J) odăile şi am pus iarăşi în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare şi tămâia.

Zeciuielile aduse din nou

¹⁰ Am auzit, de asemenea, că părţile leviţilor nu^(K) li se dăduseră şi că leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în^(L) ţinutul lui. ¹¹ Am mustrat^(M) pe dregători şi am zis: „Pentru ce^(N) a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus iarăşi în slujba lor. ¹² Atunci^(O), tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn. ¹³ Am dat cămările^(P) în grija preotului Şelemia, cărturarului Ţadoc şi lui Pedaia, unul din leviţi, şi le-am adăugat şi pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioşi^(Q). Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor. ¹⁴ Adu-Ţi aminte^(R) de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri şi nu uita faptele mele evlavioase, făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!

Sfinţirea Sabatului

¹⁵ Pe vremea aceea, am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului^(S), aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine şi cu tot felul de lucruri şi aducându-le^(T) la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile. ¹⁶ Mai erau şi nişte tirieni aşezaţi în Ierusalim care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim. ¹⁷ Am mustrat^(U) pe mai-marii lui Iuda şi le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi pângărind ziua Sabatului? ¹⁸ Oare n-au lucrat^(V) aşa părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” ¹⁹ Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra^(W), şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi^(X), să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. ²⁰ Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată şi de două ori afară din Ierusalim. ²¹ I-am mustrat şi le-am zis: „Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului. ²² Am poruncit şi leviţilor să se curăţească^(Y) şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului.

Adu-Ţi aminte^(Z) de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare!

Mustrarea pentru femeile străine

²³ Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte iudei care îşi luaseră neveste^(AA) asdodiene, amonite şi moabite. ²⁴ Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană şi nu ştiau să vorbească limba ebraică; nu cunoşteau decât limba cutărui sau cutărui popor. ²⁵ I-am mustrat^(AB) şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure^(AC) în Numele lui Dumnezeu zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. ²⁶ Oare nu în aceasta a păcătuit^(AD) Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulţimea^(AE) popoarelor; el era iubit^(AF) de Dumnezeul lui şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuşi^(AG) femeile străine l-au târât şi pe el în păcat. ²⁷ Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvârşiţi o nelegiuire atât de mare şi că păcătuiţi^(AH) împotriva Dumnezeului nostru luând neveste străine?” ²⁸ Unul din fiii lui Ioiada^(AI), fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine. ²⁹ Adu-Ţi aminte^(AJ) de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legământul^(AK) încheiat de preoţi şi leviţi. ³⁰ I-am curăţit^(AL) de orice străin şi am pus rânduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii şi leviţii, fiecare în slujba lui, ³¹ în ce privea atât darul lemnelor^(AM) la vremuri hotărâte, cât şi cele dintâi roade.

Adu-Ţi aminte de mine^(AN) spre bine, Dumnezeule!