Rugăciunea lui Neemia

1 Istorisirea lui Neemia^(A), fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, ² a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim. ³ Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile^(B) Ierusalimului sunt dărâmate^(C) şi porţile sunt arse de foc.” ⁴ Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor ⁵ şi am zis:

„Doamne^(D), Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu^(E) care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! ⁶ Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie^(F) deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind^(G) păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. ⁷ Te-am supărat^(H) şi n-am păzit^(I) poruncile Tale, legile şi orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise. ⁸ Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veţi păcătui^(J), vă voi risipi printre popoare, ⁹ dar^(K), dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar^(L) dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.’ ¹⁰ Ei^(M) sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare. ¹¹ Ah, Doamne, să^(N) ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor^(O) să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul^(P) împăratului.