Starea de păcat a poporului

„Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
    ca după culesul viilor!
Nu mai este nici un ciorchine de mâncat
    nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!
A pierit cel evlavios din ţară
    şi n-a mai rămas nici un om drept![a]
Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge;
    fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
Mâinile lor sunt deprinse cu răul!
    Conducătorul cere daruri,
        iar judecătorul pretinde mită;
cei mari îşi spun dorinţa pe faţă
    şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini[b].

Read full chapter

Footnotes

  1. Mica 7:2 Sau: A pierit cel evlavios de pe pământ / şi nu mai este nici unul drept printre oameni.
  2. Mica 7:3 Sensul în ebraică al ultimului vers este nesigur