Add parallel Print Page Options

Cuvântarea de pe munte. Fericirile

Când a văzut Isus noroadele, S-a suit(A) pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: „Ferice(B) de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice(C) de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice(D) de cei blânzi, căci ei(E) vor moşteni pământul! Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci(F) ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci(G) ei vor avea parte de milă! Ferice(H) de cei cu inima curată, căci(I) ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! 10 Ferice(J) de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 11 Ferice(K) va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! 12 Bucuraţi-vă(L) şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa(M) au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi.

Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii

13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea(N) îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. 14 Voi(O) sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi oamenii n-aprind(P) lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei(Q) să vadă faptele voastre bune şi să slăvească(R) pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Read full chapter